Mijlocaşul clujenilor de la CFR mărturiseşte că astă-seară, în înfruntarea cu Chelsea (ora 21.45, Pro TV), îşi va întâlni idolii admiraţi până acum doar la TV.
Revenit printre titulari la CFR după debarcarea lui Ioan Andone, mijlocaşul Gabriel Mureşan a fost pe „Olimpico“ din Roma unul dintre cei mai buni oameni ai campioanei României. Fotbalistul care renunţase acum opt ani la fotbal se anunţă astăzi unul dintre atuurile clujenilor în întâlnirea de gradul III cu superstarurile de la Chelsea, în etapa a doua din Grupa A a Ligii Campionilor. Românul a mărturisit ieri pentru „EVZ“ că, în această toamnă, sătul de statutul de rezervă, a vrut să plece de la CFR Cluj.
EVZ: Gabi, eşti pregătit pentru încleştarea cu Chelsea? Gabi Mureşan: Un meci ca acesta înseamnă enorm pentru orice fotbalist. Mâine (n.r. - azi) voi intra în teren şi mă voi bate cu nişte jucători pe care, până acum, i-am admirat doar la televizor. Sunt fotbalişti adevăraţi. Va fi cel mai tare meci din viaţa mea. Sper să nu fie şi ultimul! Pentru noi, un egal ar însemna o victorie.
La începutul acestui sezon ai fost mai mult rezervă. Mai sperai să prinzi un post de titular? Vă spun sincer că nu. Am vrut să şi plec. Pentru ce să mai stau dacă nu jucam? Doar aşa, să iau bani degeaba? Nu sunt eu un astfel de om. Voiam să merg în altă parte ca să joc. Faptul că am rămas a fost, până la urmă, norocul meu.
Cu cine ai făcut schimb de tricouri la Roma? Cu nimeni. Mi-am păstrat tricoul cu care am jucat pentru prima oară în viaţă în Liga Campionilor. E o amintire prea plăcută. Mărturisesc că am vrut la un moment dat să fac schimb de tricouri cu Vucinici, dar nu mai ştiu exact ce s-a întâmplat. Şi cum nu sunt dintre aceia care să plângă pe la uşa vestiarelor pentru tricoul nu-ştiu-cui, am stat cuminte. Mâine (n.r. - azi) mi-ar plăcea să fac schimb cu Lampard, dar dacă nu se poate, n-o să fac şi mai păstrez un tricou de-al meu şi de la meciul cu Chelsea.
La cine te gândeşti acum, când ai ajuns să joci în Liga Campionilor? Mă gândesc la mine, că acum opt ani mă lăsasem de fotbal... De fapt, mi-am luat concediu un an şi jumătate şi am plecat la muncă, în Germania! Mă gândesc la domnul Neluţu Sabău, care m-a văzut în Divizia C, la Mobila Sovata, şi m-a luat la Gloria Bistriţa. A fost norocul meu. A fost omul care şi-a dat seama că pot să joc mai sus de al treilea eşalon. Cine ştie unde eram dacă nu era domnul Sabău? Probabil tot prin „C“...
Cum e saltul de la Divizia C la Liga Campionilor? Să ştiţi că eu am luat-o de jos în sus, nu ca alţii! Când ajunsesem la Bistriţa, mă gândeam cum să câştigăm puncte pentru a urca în clasament. Apoi am ajuns la CFR, care juca deja în Cupa UEFA. A urmat cucerirea campionatului şi meciurile din Ligă. Ce să spun? Asta e viaţa. Am avut mare noroc!
Recomandările noastre
