Localnicii spun că numărul animalelor a scăzut la o treime faţă de cel din urmă cu 20 de ani.
În satele din Ţara Lăpuşului din Maramureş, dar şi în zona Codru şi pe Valea Izei puteai vedea odinioară la tot pasul uriaşii bivoli negri, aparent fioroşi, însă crescuţi cu mare drag de săteni. De-a lungul timpului, numărul lor a scăzut considerabil, dar turistul amator de senzaţia unei călătorii prin stepă încă îi mai poate zări prin apropierea satelor Groşii Ţibleşului, Suciu şi Lăpuş. Siestă la „piscina“ naturală, plină de nămol Pe păşunile de unde se văd crestele munţilor îmbrăţişate de nori pufoşi şi albi, turmele de bivoli sunt păzite de păstori cu părul încărunţit şi feţe brăzdate de riduri. Asta pentru că vremurile nu sunt prea favorabile crescătorilor de bivoli, iar autorităţile locale cred că nici măcar turismul nu va aduce o rază de lumină.
„Vara îi greu, că-i prea cald şi nu-i niciun pic de apă. Nu dă Dumnezeu, păşunea seacă. Măcar o adăpătoare, ceva… O făcut maluri înalte la râu, regularizare, acuma nici nu pot mere animalele să se adape, numa pă rând“, spune Dochia Sava, o localnică din Groşii Ţibleşului.
Încet-încet, oamenii renunţă să mai crească bivoli, şi asta se vede cu ochiul liber: o turmă de 256 de animale cuprinde deja aproape un număr egal de vaci şi de bivoli. „Nu mai merită bivolii, oamenii mai ţin unul, pentru ei. Mai sunt şi săteni care au 3-4 bivoli, da’ tot mai puţini“, povesteş te păstorul Teodor Mara.
Ne puteți urmări și pe Google News
Din primăvară până toamna târziu, păstorii umblă zi-lumină cu bivolii de-a lungul şi de-a latul păşunii. Singurul moment de respiro este atunci când bivolii se îndreaptă către „piscine“, bălţile pline cu nămol, unde-şi fac siesta. Pe păşune, fiecare stâlp de tensiune e înfăşurat cu sârmă ghimpată, până pe la înălţimea de un metru şi jumătate. „Pentru animale o pus sârma, că se freacă bivolii şi tot dau jos câte-un stâlp“, spune zâmbind Dochia Sava.
Locuitorii din Ţara Lăpuşului vorbesc cu mare drag despre bivoli şi, mai ales cei mai în vârstă, au tot felul de istorioare hazlii legate de aceste animale. „O fost şi 100 de bivoli în fiecare sat, da’ nu cred că mai îs 10. Ş-apoi, le-o luat munca tractoarele, da’ tractoru’…, să mă iertaţi, nu să balegă la marginea holdei. Apoi, bivolii se mai şi înfurie şi de-aia le-am pus botniţă. I-o filmat un turist olandez şi, pă când le-o dat cu lumina- n ochi, s-o spăriet şi o tăbărât pă el“, povesteşte cu un zâmbet şugubăţ Dumitru Gheorghe, un bărbat trecut de 60 de ani. „În zonă umblă traficanţii de animale din Bistriţa“ Nicolaie Burzo, primarul comunei Groşii Ţibleşului, nu vede un viitor roz pentru bivoli, nici măcar ca atracţii turistice. „A scăzut mult efectivul, dacă anul trecut câştigau păstorii opt milioane, acum abia şase. Nici 35% din câţi bivoli au fost în 1989 nu mai sunt. Avem 150, au fost peste 800. Terenul e nefolosit, înainte urcau cu bivolii la munte. Acum păşunile alpine de sub Ţibleş sunt părăsite, nelucrate. În plus, în zonă umblă traficanţi de animale din Bistriţa, aşa-zişii tuşeri, care le cumpără oamenilor bivolii“, conchide primarul Burzo. "Nici 35% din câţi bivoli au fost în 1989 nu mai sunt. Avem 150, au fost peste 800. Înainte urcau cu bivolii la munte, acum păşunile alpine de sub Ţibleş sunt părăsite. ", Nicolaie Burzo, primar Groşii Ţibleşului "Apoi, bivolii se mai şi înfurie şi de-aia le-am pus botniţă. I-o filmat un turist olandez şi, pă când le-o dat cu lumina-n ochi, s-o spăriet şi o tăbărât pă el.", Dumitru Gheorghe, localnic din Groşii Ţibleşului
Recomandările noastre
International
Șoșoacă, scandal la discursul din Parlamentul European
