Vânzătorii se plâng că nu mai vând cărţile nici la preţuri foarte mici.
De ani buni, tarabele buchiniştilor de la Universitate îi atrag cu numeroase titluri de cărţi vechi pe pasionaţii de lectură, dornici să găsească aici volume care nu s-au mai reeditat sau ediţii vechi, la preţuri mai mici decât cele aflate acum în librării. Într-un decor colorat şi atractiv, ilustrat cu panouri ale clasicilor culturii româneşti şi universale, de la Anton Pann la Friedrich Nietzsche sau Henri Coandă, oferta de titluri de pe aşanumita „Stradă a Cărţii“ este impresionantă.
Dacă ani buni comerţul cu carte veche a părut un business destul de profitabil, în ultima vreme, însă, anticarii de la Universitate se plâng că vânzările nu mai merg atât de bine. Cărţile sunt relativ aranjate pe domenii: „dicţionare“, „autori români“, „programa şcolară“, „literatură universală“, „poezie“, „teatru“, „critică“, „matematică“, „medicină“, „cărţi pentru copii“, chiar Balzac şi Jules Verne au rafturi separate, marcate corespunzător. Învinşi de calculator Pentru a-şi omorî timpul, o vânză- toare răsfoieşte o carte veche, oricum inactuală: „Automobilul modern“, de un autor sovietic, apărută pe vremuri la Editura Tehnică. Întrebată ce se vinde cel mai bine, anticăreasa mărturiseşte că se vând cât de cât cărţile din bibliografia şcolară, obligatorii pentru elevi, dar că, de fapt, nu se mai vinde nimic cu adevărat bine.
„Nu, domnule, nu vedeţi că nimeni nu mai citeşte nimic? Este din cauza calculatorului. Acum toată lumea are calculator şi nimeni nu mai are chef să citească. Nu vedeţi că noi şomăm?“, întreabă cătrănită vânzătoarea. Din stradă, „face cu ochiul“ anunţul tentant „Orice carte 2 lei“, agăţat de uşa unui dulap special, cu trei rafturi burduşite cu cărţi. Multe titluri foarte bune, de altfel, pot fi zărite pe aceste rafturi. Ediţiile princeps: 100 de lei Cărţile cele mai vândute sunt cele din bibliografia şcolară, impusă de profesori - „Ion“, „Patul lui Procust“, „Enigma Otiliei“, „Moromeţii“ etc. - apoi cele utile, în nici un caz beletristica clasică: manuale şi cursuri şcolare, filosofie, artă, istorie, cursuri de medicină, de inginerie etc., în general cărţile cerute în sistemul de învăţământ, primar sau universitar.
Preţul cărţilor de la aceste standuri este cuprins, în general, între 2 lei şi 100 de lei. La suma de 100 de lei ajung sau o depăşesc doar ediţiile vechi, eventual princeps, cum ar fi cărţi din sec. XIX sau primele ediţii ale unor volume de Sadoveanu, Voiculescu ori cărţi ale avangardei interbelice (Bonciu, Bogza, Blecher, multe nereeditate). Preţuri mari, peste 50 de lei, au şi ediţiile princeps din anii ’30, ale unor volume celebre de Mircea Eliade sau Emil Cioran. Cele mai căutate cărţi se învârt în jurul sumei de 10 lei, considerată probabil un raport optim între calitate/raritate şi preţ. O altă problemă este cea a stării „de sănătate“ în care se află volumele. Dacă pe un raft găsim multe titluri de carte de film, de la fosta Editură Meridiane, excelente, la preţuri de 10, 15 sau 20 de lei, volumul „Cinematografia ca artă“, de Guido Aristarco (fundamental pentru teoria filmului), apărut în 1965, costă 50 de lei. Starea lui este, însă, jalnică. Anticarul menţine totuşi preţul de 50 de lei. ÎN LIBRĂRII Se caută Paler Câteva tarabe cu cărţi vechi, la preţuri de 1 leu sau 2 lei, se află şi în curtea Palatului Şuţu (Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti). În ce priveşte anticariatele Ex Libris, ce făceau o mare concurenţă anticarilor de la suprafaţă, transformarea Pasajului Universităţii în şantier le-a dat o grea lovitură. În prezent, mai există unul singur, pe strada Doamnei, iar acesta are doar un singur raft cu cărţi la preţuri mici. Scriitorii Octavian Paler, Dan Puric şi Neagu Djuvara au fost în această vară preferaţii cumpărătorilor de cărţi din librăriile bucureştene.
Recomandările noastre
