Italia atrage în perioada verii sute de mii de turişti, din toate colţurile lumii, generând o mare ofertă de locuri de muncă, mai ales în sectorul serviciilor turistice. Mii de români profită de această posibilitatea şi se angajează ca bucătari, chelneri, recepţioneri sau cameriere, în restaurantele şi hotelurile deschise doar pe perioada verii. Sezonul turistic începe în primele zile ale lunii iunie, moment în care pornesc activitatea multe hoteluri, restaurante, magazine sau parcuri de distracţii, închise în restul anului.

Andi Rădiu Realitatea din Italia Fiind o activitate sezonieră, nu oferă decât locuri de muncă pe o perioadă de maxim patru luni, fără contract pe timp nedeterminat şi nu garantează o continuitate.

Cu toate acestea, mulţi români aşteaptă această oportunitate şi se angajează pe cele patru luni. Foarte mulţi vin direct din România, dar nu puţini sunt cei care au deja rezidenţă permanentă în Italia. Orarul de muncă este prelungit, inclusiv sâmbata şi duminica, ajungându-se la un program de 10-12 ore pe zi.

Salariile însă, sunt destul de mari, unii ajungând să câştige chiar 100 de euro pe zi, având cazarea şi masa gratuite, asigurate de angajatori.

Săptămâna trecută am reuşit să stăm de vorba cu câţiva români, sosiţi pe litoralul italian al Adriaticii, ca angajaţi sezonieri.

Acatrinei Mihai are 46 de ani şi este originar din judeţul Neamţ. A venit în Italia, la munca doar pe perioada verii, împreună cu soţia sa, Viorica, pentru al patrulea an consecutiv. Localitatea aleasă de ei este Senigallia, în apropiere de Ancona.

Amândoi lucrează la acelaşi hotel, Mihai pe post de „tutto fare”, la curăţenie, tăiat iarba, mici reparaţii de zidarie, electrice sau instalaţii sanitare, iar soţia are un post de cameristă.

„Am venit în Italia în urma cu cinci ani, la Roma, hotărât să-mi găsesc de muncă pe toată perioada anului. Am avut ghinion, pentru că din februarie şi până în iunie, nu am lucrat nici măcar o oră. Am fost şi pe la depozite, am apelat şi la alţi români, dar nimic. Am avut noroc că soţia a găsit de lucru la o familie, că şi colaboratoare familiala, ca îngrijitoare a unor bătrâni, şi în felul acesta am putut plăti chiria. În luna iunie, familia pentru care lucra soţia s-a transferat la Senigallia şi au luat-o şi pe ea. Ajunsă acolo mi-a găsit imediat de lucru la hotelul unde suntem acum. După puţin timp a fost angajată şi ea, ca şi cameristă, iar eu fac de toate, pe afară, la curăţenie sau chiar şi la spălat vasele”, povesteşte românul.

Familia Acatrinei şi-a dat seama că ceea ce câştigă în cele patru luni le poate asigura întoarcerea şi întreţinerea pe toată perioada anului în România.

„După aproape patru luni reuşisem să strângem împreună puţin peste 4.000 de euro şi pentru că sezonul se încheiase şi nu aveam nicio altă perspectivă de lucru, ne-am hotărât să ne întoarcem în România. Patronul, auzind de decizia noastră, ne-a plătit biletele de autocar, rugându-ne să revenim şi anul viitor. Am hotărât ca banii câştigaţi să-i împărţim pentru cele opt luni de stat acasă, având un aşa-zis salariu de 500 de euro, care ne asigura un trai decent. Eu oricum lucrez periodic în România, la o firmă forestieră şi astfel, venitul familiei este mai mult decât mulţumitor. De atunci, revenim în fiecare an, suntem primiţi foarte bine şi am ajuns să câştigăm chiar 6.000 de euro pe sezon. Cât se va mai putea, ne vom reîntoarce mereu”, a mai precizat Acatrinei Mihai.

Doi studenţi români lucrează şi ei ca sezonieri în Italia, dup care se întoarce la studii în Romania. Aceştia au găsit un contract în Francavilla al Mare, o cochetă staţiune din apropierea Pescarei.

Elena Turcu are 25 de ani, iar în România este studentă la Facultatea de Relaţii Internaţionale, din cadrul unei universităţi particulare din Bucureşti. „Este al treilea an consecutiv când vin în Italia. În primul an venisem la mama mea în vizită. Ea lucra ca badantă, la o familie care închiriase o casă de vacanţă şi i-au permis să mă găzduiască şi pe mine. Eu nu am stat mult pe gânduri şi m-am angajat ca ospătar la un restaurant, unde majoritatea turiştilor erau străini. Pentru că vorbesc foarte bine limba engleză şi o mai rup cu germana, m-au angajat ca recepţioner şi mi-au pus la dispoziţie o cameră mică. Am reuşit anul trecut să strâng 3.000 de euro, în afara banilor de transport şi a altor cheltuieli. Cu aceşti bani îmi plătesc taxa de studiu şi îmi folosesc tot timpul anului. Anul acesta m-au angajat din nou ca recepţioner şi se pare că patronii sunt mulţumiţi de mine”, povesteşte românca.

Radu Ghidovăţ are 22 de ani, din Focşani, este student la Facultatea de Drept din cadrul unei universităţi particulare din Iaşi. Este cel de-al doilea an în care lucrează la Francavilla al Mare, ca ospătar, dar mai rămâne de multe ori peste program la curăţenie sau la spălat vase.

„Am venit anul trecut, în vizită la nişte prieteni din Pescara. Nu aveam de gând să stau mai mult de două săptămâni, dar amicii mei mi-au propus să lucrez la spălat vase pentru o scurtă perioadă. Gândindu-mă că îmi pot plăti drumul şi să mai cumpăr câte ceva, am acceptat bucuros. Pentru că vorbesc binişor limba engleza, am fost solicitat să lucrez şi în sala de restaurant, datorită prezenţei multor turişti din afara Italiei. Cred că patronii au fost încântaţi de mine, deoarece când le-am telefonat să-i întreb de muncă, mi-au zis să vin urgent. Anul trecut, după o luna şi jumătate, aveam o mie de euro şi banii de transport puşi deoparte. Sper ca anul acesta să reuşesc să strâng mai mult, să-mi pot plăti şcoala şi să am şi ceva bani de cheltuială”, a mai precizat Radu Ghidovăţ.

Românii stabiliţi în Italia profită şi ei contractele estivale

Chiar dacă sunt stabiliţi în Italia şi au contracte pe perioade nedetermninate, mulţi români aleg să lucreze la sfârşitul săptămânii sau pe perioada concediului de odihnă, pentru a-şi rotunji veniturile. De cele mai multe ori aceşti găsesc posturi în bucătăriile sau pe terasele restaurantelor.

Domnica Culceru are 34 de ani şi locuieşte, împreună cu soţul şi cei doi copii, în localitatea Osimo, din provincia Ancona. Lucrează ca operator la o fabrică artizanală care prelucrează argintul, dar în fiecare sâmbătă şi duminică câţtigă suplimentar, lucrând ca ajutor de bucătar la un restaurant situat chiar pe malul mării, în localitatea Potenza Picena.

„E destul de obositor pentru mine, dar câştigul este foarte bun. În weekend, când ar trebui să mă odihnesc, merg să lucrez în bucătăria unui restaurant. Câştigul ajunge chiar şi la 100 de euro pe zi. Daca ar fi sa merg si eu la mare as cheltui bani, asa ca prefer sa lucrez, cât ma mai tin puterile. Am cumpărat un apartament, aici în Italia, prin credit ipotecar şi cu banii ăştia îmi mai scot nişte rate. În plus, noi preferăm să mergem în concediu în România, cu ocazia Sărbătorilor de iarnă. Nu concep un Crăciun petrecut departe de familia din ţară, cu tradiţiile şi obiceiurile noastre. Am rămas într-un an în Italia şi a fost atât de urât că mi-am promis să nu se mai întâmple”, a mai povestitit românca stabilită în Italia.

Mihai Mihoc (38 de ani) lucrează ca şofer la o firmă de curieri. Pe perioada concediului, lucrează împreună cu soţia, Cătălina, la un hotel din Porto Recanati, din provincia Macerata.

„Pe perioada lunilor iulie şi august am posibilitatea să-mi iau un concediu prelungit. Nu plecăm nicăieri în vacanţă pentru că în această perioadă preţurile sunt exorbitante, aşa că lucrăm la un hotel. Ne ocupăm amândoi de curăţenie în camere, eu mai tai iarba şi îngrijesc plantele, iar soţia mai dă o mână de ajutor la bucătărie. Salariul e foarte bun, chiar dacă ne ţine aproape toată ziua la muncă. Sincer să vă spun, anul trecut în luna septembrie, cu banii strânşi, am plecat în excursie, în croazieră pe marea Mediterană, de 8 zile şi nu am regretat. Anul acesta vom pleca tot pentru o săptămână în Egipt. E o prostie să cheltui în august, când preţurile sunt astronomice. Şi vă spun sincer că ne-au rămas şi ceva bani în plus, după doua luni de muncă”, a mai precizat Mihai Mihoc.

Familia Gheaţă, formată din cinci membri, lucrează cu toţii pe litoralul italian. Doi dintre aceştia s-au mutat definitiv în Italia, ceilalţi trei venind doar pentru perioada estivală.

Elena şi Marius Gheaţă locuiesc în localitatea Cesenatico, din provincia Forli-Cesena, un oraş staţiune situat pe riviera romagnola, nu departe de Rimini. Elena este casnică, iar Marius lucrează în construcţii. Pe perioada estivală, muncesc la un mare hotel din localitate.

„Este al cincelea an consecutiv când suntem angajaţi la acest hotel, împreuna cu alţi doi cumnaţi şi o nepoată, care vin din România în această perioadă. Patronii au o încredere deosebită în noi, pentru că am fost mereu cinstiţi şi muncitori. Eu reuşesc să lucrez şi în extra sezon, făcând reparaţii de zidărie la acest hotel. Soţia, cumnata şi nepoata muncesc în bucătărie, iar cumnatul meu la bar. Salariile sunt foarte bune, economisim şi prin faptul că mâncăm gratis, iar rudele din România nu plătesc nimic pentru cazare. Cât timp se va mai putea lucra aici, nu vom renunţa. Ma gândesc chiar tot mai serios să revin doar vara, iar în timpul anului să locuim în România. Am facut un împrumut mare pentru a ne cumpăra o maşină şi până nu termin ratele nu mă întorc. Dupa aceea, ne mai gândim”, a mai completat românul.

(13:40)