Traseul Oltului prin Carpaţi te surprinde cu peisaje ca-n Deltă, dar şi cu munte aspru, greu de găsit dacă nu eşti curios să cobori din maşină. Nesocotit, prodigios şi plin de mari elanuri străbate Oltul lumea, iar viaţa lui seamănă în totul cu a unui om care îşi trăieşte destinul cu izbucniri patetice şi delăsări cumplite." Traseul descris de Geo Bogza în "Cartea Oltului" a rămas acelaşi. Doar oamenii s-au mai schimbat, iar pe Olt au apărut între timp hidrocentrale multe, să-l stăpânească. Muntele Cozia veghează însă, de la înălţime, ca lucrurile să nu iasă prea mult din matcă.
Şi dacă vă încumetaţi să-l străbateţi până în vârf, veţi înţelege de ce Defileul Oltului poate fi una dintre cele şapte minuni ale României.
Chiar dacă omul a intervenit mult, prin exploatări forestiere şi giganţi ce transformă apa în curent electric, natura are zvâcniri de independenţă şi te ameţeşte cu privelişti neobişnuite, într-o combinaţie de insule ieşite îndrăzneţ până la jumătatea râului, cu stuf, egrete şi flori galbene, supravegheate de creasta semeaţă şi verde a Muntelui Cozia şi Culmea Căpăţânii.
Turismul monahal, la mare cinste
Drumul spre Sibiu de la Bucureşti spre Râmnicu-Vâlcea, cunoscut de toată lumea ca Valea Oltului, are o oprire obligatorie. Fie că e vorba despre şoferii de TIR care străbat ţara în lung şi-n lat sau de turiştii care caută verdeaţa muntelui şi prospeţimea aerului, Dealu Negru şi mititeii de pe marginea şoselei sunt puncte de reper musai de gustat. Cu burta plină, drumul continuă, sinuos, prin satele de câmpie care au descoperit, surprinse, vecinătatea muntelui.
Hulele, specifice locuitorilor de pe malurile Oltului, adăposturi fortificate de pe vremea războaielor, se ascund de priviri, iar oamenii par că au uitat de ele.
De la Călimăneşti încolo, „minunile“ zonei te agaţă fără să încerce prea mult. La 18 kilometri de Râmnicu-Vâlcea, staţiunea, renumită pentru băile termale şi de tratament, este punct de plecare pentru un traseu turistic preferat de evlavioşi. Mănăstirile din zonă, monumente istorice de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, atrag mai mulţi turişti decât zonele sălbatice, cu trasee montane greu de găsit dacă nu renunţi la maşină. De altfel, locuitorii se laudă cu cele mai multe mănăstiri monument istoric din ţară. „În judeţul Vâlcea sunt mai multe decât în Moldova, să ştiţi. La noi sunt cele mai multe!“, spune, mândru, viceprimarul din Călimăneşti, Vasile Scârlea.
Mărturie pentru istorie
Trecând de Cozia, fără să rataţi bisericuţa de vizavi, destinată în trecut pentru tratarea sau îngroparea soldaţilor, Valea se îngustează şi prezenţa umană se vede din nou, de data aceasta trist: bucăţile de maşini adunate la curbe arată cât de pofticioşi de viteză sunt românii.
Peisajul îţi ia însă ochii de la nenorocirile altora. Munte abrupt, apă verde, mulţi copaci şi linişte. Drumul suspendat te face să te minunezi de cât de cuminte a fost râul că nu l-a dat jos.
Valea Oltului există de 2000 de ani. A fost construită de romani, pe timpul cuceririi Daciei. De altfel, pe malul opus şoselei existau, până în anii ’90, butaşi de viţă-de-vie de pe vremea Sarmizegetusei. Apoi au început retrocedă rile pe Dealul Jardi şi via a dispărut. Au rămas ruinele Castrului Roman, unde, la sărbători, vâlcenii se adună ca la serbare câmpenească. Fără să-i cheme nimeni. Doar pentru că le e drag în mijlocul naturii.
Din păcate, dacă ar fi să-i asculţ i pe localnici, în zonă ar trebui să se facă multe, pentru că numai ce le-a dat natura a devenit plictisitor. De parcă micuţele peşteri ascunse pe Cheile Bistriţei, urcatul muntelui până în Vârful Cozia şi drumurile forestiere ce ascund izvoare care zburdă printre stânci şi în care florile rare se oglindesc din când în când n-ar fi bune de ochii turiştilor.
INTRĂ AICI PENTRU A VOTA PLANURI PE PEREŢI
Un mare complex expoziţional
La planuri, vâlcenii sunt buni. Însă, în practică, zona lasă de dorit din punctul de vedere al turismului de agrement. În afară de bazinele cu apă termală şi punctele-cheie de vizitat: mănăstirile, bisericuţele şi vestigiile romane, nu eşti îndrumat spre alte locuri de distracţie.
Vicele din Călimăneşti spune că se lucrează la un birou de informare turistică, la un nou complex de agrement şi sport. Toate însă vor fi gata peste cel puţin doi ani. Până atunci, Ilie Amuzan, primarul din Călimăneşti, se laudă cu pielea ursului din pădure: „Vom avea un mare complex expoziţional, ca Romexpo din Bucureşti. Şi vor veni 2.500 de turişti pe zi, de aceea vom moderniza şi locurile de cazare din zonă“, spune Amuzan.
PARADOX
Şi mâna omului mai face minuni
În faţa peisajului care îţi taie răsuflarea, intervenţia omului pare că ar strica frumuseţea naturală. Dar, la vreo patru kilometri de Mănăstirea Cozia, pe un drum forestier, un panou te îmbie să vizitezi cascada Lotrişor. Şi urci, destul de greu, iar cei doi kilometri anunţaţi la baza traseului par că se dublează.
Pe drum te mai ţintuieşte pe loc câte o zvâcnire a Lotrişorului, câte un uliu care stă pe o stâncă, un şarpe care nu te convinge că nu e veninos sau o floare, un arbust pe care nu-l întâlneşti peste tot. Iar la capătul distanţ ei anunţate, cascada Lotrişor ţi se întipăreşte pe retină ca bliţul aparatului de fotografiat. O imagine care te urmăreşte o bună perioadă de vreme.
Cu o cădere de apă de aproximativ 400 de metri, curată şi rece, cascada e făcută de mâna omului, cum dezvăluie, mândru, viceprimarul din Călimăneşti. Şi mai e Muntele Cozia, pe care dacă îl urci, dai în vârf de nea Vasile, cabanierul care a intrat în legendele turiştilor din zonă ca omul care te simte dacă eşti bun sau rău şi te tratează ca atare. EVZ nu l-a găsit acasă. Era după lemne, cu un câine care zice el că l-a salvat de la moarte.
„Drumul Oltului prin lume e un cântec neîntrerupt, un lung poem simfonic“, mai spunea Geo Bogza. Şi îl auzi intens pe tot traseul dintre judeţele Vâlcea şi Sibiu. Bisericuţe ascunse printre stânci, staţiuni cu băi termale, ziduri de stâncă prăpăstioase.
Trebuie doar să opriţi goana maşinilor, să luaţi muntele şi aerul curat în piept şi să vă uitaţi în jur. Şi nu cereţi sfaturi de la localnici, pentru că, sătui de atâta frumos, şi destul de reci, vă vor îndruma doar spre mănăstiri şi ce le e mai la îndemână: bazinele cu apă termală şi terapeutică de la Călimăneşti şi Căciulata. Staţiuni care merită vizitate, măcar ca să înţelegeţi potenţialul turistic al zonei, destul de slab exploatat.
LA DRUM. Şoseaua suspendată este o minune în sine, iar când a fost construită era considerată printre cele mai mari poduri din Europa
PLEDOARIE
Florin Zamfirescu: „De Sânziene „E ceva miraculos“ joacă flăcări pe Cozia“
Actorul Florin Zamfirescu (foto) s-a născut şi a crescut la Călimă- neşti, pe Valea Oltului. Iar pentru el, pe lângă locurile copilăriei, zona înseamnă mult mai mult.
„Este o minune, trecând peste faptul că această zonă a fost aleasă ca reşedinţă pentru Mircea cel Bătrân şi toţi urmaşii lui, până la Vlad Ţepeş. Nu întâmplător Octavian Goga are o poezie numită «Oltul » şi Geo Bogza - «Cartea Oltului ». E o zonă extraordinară. Muntele Cozia este muntele sacru al lui Decebal şi sunt zone în care nu poţi să stai noaptea. În zona Turtuc, unde joacă flăcări de comori, sunt legende că au fost oameni care căutau aceste comori şi şi-au pierdut minţile. Urcând de la Călimă neşti la Turnu Roşu-Câineni, este un spectacol. Pe lângă frumuseţ ea peisajului, parcă nu mai ai senzaţia că eşti în România. Pare o bucăţică de Elveţia. Zona aia este atât de bizară... De Sânziene sunt zone în jurul muntelui Cozia în care joacă flăcări. Mai mult decât frumuseţ ea peisajului fac din Valea Oltului o minune a României“. VOX POPULI
Ilie Amuzan, primar Călimăneşti: „Este o zonă foarte frumoasă, iar la planurile pe care le avem, turismul în zonă va înflori. Până una-alta, aici sunt cele mai multe mănăstiri, iar muntele Cozia este o minune în sine“. Monica Iolea, Bucureşti: „E sălbatic totul, şi e foarte plăcut că e aşa. Am văzut şi floră, şi faună deosebită, iar staţiunea Călimăneşti ne-a plăcut foarte mult. Locurile astea merită mult mai mult de o săptămână cât avem noi concediu“.
Vasile Cârlea, Călimăneşti: „Oamenii cred că aici sunt numai mănăstiri. Dar zona este foarte frumoasă. Avem vestigii de acum aproape 2000 de ani, iar vinul pe care îl făcea viţa-de-vie de la romani ne-a bucurat până acum 10 ani. Mie îmi place mult să merg pe jos şi mi-e dor să mai bat muntele. Nu mai stau prea mult pe loc, cu tot cu cele 130 de chile. Mă duc la treaba mea: exploatările forestiere. Aşa am văzut minunile de aici“.
DATE TEHNICE
> LOCALIZARE. În zona turistică Cozia-Turnu, la ieşirea din Carpaţii Meridionali, pe drumul dinspre Râmnicu- Vâlcea şi Sibiu, între Munţii Cozia şi Munţii Căpăţânii.
> CLIMA. Situat într-o zonă depresionară, Defileul Oltului este ferit de vânturi puternice, iar clima este mai degrabă tipică zonelor de deal. Temperatura media anuală este de 10 grade Celsius, cu o medie a lunii iulie în jur de 20 de grade Celsius şi -20 de grade C în luna ianuarie.
> ACCES. Se poate ajunge cu trenul sau autocarul până la Râmnicu-Vâlcea sau în gara Călimăneşti, iar cu maşina pe E 81, pe malul tehnic drept al Oltului, până la Sibiu. Accesul se poate face şi invers, Valea Oltului făcând legătura între Ardeal şi Oltenia, prin Râmnicu-Vâlcea.
> DIMENSIUNE. Lungimea defileului este de 47 de kilometri (cel mai lung din ţară).
> CAZARE. În staţiunile Călimă neşti, Căciulata, Govora, Brezoi şi la motelurile de pe traseu. O noapte de cazare la pensiunile din staţiune costă aproximativ 100-150 de lei, cu mic dejun inclus. La unele dintre ele aveţi şi gratuitate la ştrandurile termale şi curative. Se poate şi la cort, în Călimăneşti, cu o taxă de campare de 10 lei pe noapte.
> SEMNAL GSM. Bun şi foarte bun pe şosea şi în Parcul Naţional Cozia, mai slab pe munte. Puteţi vorbi la telefon de aproape oriunde.
CITIŢI ŞI:
CAMPANIE EVZ: Cele 7 minuni naturale ale României
Lacul Roşu din spatele Cheilor Bicazului
Peştera Scărişoara, palatul de cleştar de sub pământ
Vulcanii Noroioşi, locul unde bolboroseşte pământul
Cheile Nerei, comoara ascunsă din Munţii Banatului
Sfinxul şi Babele, domnul şi doamnele de piatră
Sălbăticie în Cheile Olteţului
Masivul Ceahlău, un uriaş cu fruntea-n soare
Cele trei poduri din Cheile Turzii
Munţii Rodnei, la doi paşi sub Rai
Codrii Seculari Slătioara, catedrala de lemn a Rarăului Delta Dunării, paradisul pierdut În Piatra Craiului te simţi buricul pământului
Cetăţile de piatră ale Ponorului
Recomandările noastre
