Pacienţii din România care suferă de boli de inimă nu beneficiază de acces facil la medic, potrivit unui raport dat publicităţii, săptămâna aceasta, la Bruxelles.
România ocupă ultimul loc într-un clasament făcut pentru 29 de ţări europene în ceea ce priveşte serviciile ce se acordă celor care suferă de afecţiuni cardiovasculare. În fruntea clasamentului se află Luxemburg, urmată de Franţa, Norvegia şi Elveţia, arată primul Index Cardiovascular realizat de organizaţia Health Consumer Powerhouse.
Cele cinci categorii în care s-au făcut evaluări s-au referit la informare, drepturile şi alegerea consumatorului, accesul la tratamente şi la consultaţii, prevenţia bolilor, procedurile de tratament şi rezultatele obţinute. „Din păcate, România are o cale lungă de străbătut până să ajungă la un sistem decent de tratare a bolnavilor de inimă“, a declarat Arne Bjornberg, director de cercetare pentru Indexul Inimii. Acces greoi la operaţii
În toate cele 29 de ţări, exceptând Portugalia, accesul la medic se face în aceeaşi zi în care pacientul suspectează că are o boală de inimă. În multe din aceste ţări se va face în aceeşi zi o ecocardiografie şi se va pune un diagnostic, excepţie făcând Grecia, Olanda, Portugalia, România, Spania, Suedia şi Marea Britanie. În majoritatea ţărilor, se poate face o intervenţie coronariană percutană (n.r. - necesară celor care au suferit un infarct miocardic acut) în orice moment al zilei.
Ţările în care accesul la această intervenţie este limitată sunt Bulgaria, Grecia, Irlanda, Letonia, România şi Marea Britanie. Grecia, Portugalia şi România sunt ţările în care accesul la o intervenţie chirurgicală cardiacă este cel mai dificil. Timpul în care o ambulanţă ajunge la o solicitare este de mai puţin de 10 minute în Danemarca, Germania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Slovenia şi Suedia, se mai arată în raport. În Bulgaria, Grecia şi Spania, timpul de aşteptare este de peste 20 de minute, iar ţări precum Belgia, Malta, Polonia, Portugalia, România şi Elveţia nu au putut să ofere date în acest sens. Unele ţări nu se ocupă deloc de reintegrarea bolnavilor, în timp ce altele fac acest lucru la un nivel redus. Din aceste categorii fac parte Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania şi Marea Britanie. De cele mai multe ori, experţii spun că pacienţii înşişi nu erau interesaţi să se reintegreze şi căutau să se pensioneze cât mai devreme.
Cel mai prost la acest capitol stau Bulgaria, Ungaria, Letonia, Lituania şi România. „90% dintre pacienţii care suferă o intervenţie chirurgicală cer să se pensioneze, deşi ei pot să lucreze în continuare. Nu am fost de acord însă cu niciun caz de pensionare decât dacă era într-adevăr nevoie“, afirmă conf. dr. Horaţiu Moldovan, chirurg cardiac la Institutul „C.C. Iliescu“, din Bucureşti. „Reţeaua de cardiologie este la pământ“ „Nu ne putem aştepta ca România să concureze cu Europa de Vest în ceea ce priveşte medicaţia costisitoare, dar există măsuri preventive generale care pot fi luate fără prea multe costuri. Asistarea mai bună a celor care doresc să renunţe la fumat ar fi una, creşterea numărului de ore de sport la şcoală, ca o investiţie pe termen lung în sănătate, ar fi alta“, afirmă Johan Hjertqvist, preşedintele Health Consumer Powerhouse.
Specialiştii români nu se arată surprinşi de aceste rezultate. „Reţeaua de cardiologie din România este la pământ, iar sistemul de sănătate este falimentar. Accesul la medic sau la tratament în cazurile de urgenţă este deficitar din cauza proastei organizări. Nu există un traseu reglementat. Dacă un bolnav cheamă Salvarea, medicul de pe ambulanţă îl duce la cel mai apropiat spital, dar acolo poate fi refuzat, pentru că nu sunt locuri, de exemplu“, afirmă conf. dr. Horaţiu Moldovan.
ANOMALII
Intervenţii finanţate din cercetare
Sute de bolnavi români care suferă de insuficienţă cardiacă ar avea nevoie de stimulatoare şi defibrilatoare biventriculare care le-ar putea creşte şansa de supravieţuire cu aproape 100%. „În spitalele din România au loc anual 40 de astfel de intervenţii, în timp ce în ţări precum Spania au loc 80 de intervenţii pe an într-un singur spital“, a afirmat Maria Dorobanţu, şeful Secţiei de cardiologie de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, din Bucureşti, cu ocazia unui simpozion dedicat noutăţilor în domeniul cardiologiei. În România, o mare parte din costurile acestor dispozitive sunt deocamdată acoperite prin proiecte de cercetare. Un stimulator costă 3.000 de euro, iar un defibrilator - peste 10.000 de euro.
Recomandările noastre
