Mircea Marian: "Ştiţi câţi asistaţi social erau în România anului 2004, la sfârşitul regimului PSD?"
Circa patru milioane. Şi câţi sunt, acum, după patru ani de guvernare liberală, de dreapta? Aproape 11 milioane. Datele au fost furnizate de ministrul muncii, Paul Păcuraru, în timpul consultărilor de la Cotroceni pe tema creşterii preţurilor la alimente şi energie. Până şi membrii delegaţiei PSD au rămas uluiţi la auzul acestor date halucinante. Păcuraru a explicat, în spatele uşilor închise, că numărul celor asistaţi a crescut exploziv prin introducerea în această categorie a celor peste cinci milioane de copii care beneficiază de aşa-numita alocaţie universală.
Acest sprijin financiar - 40 de lei noi pe lună - este acordat şi fetiţei familiei Columbeanu, şi băiatului premierului Tăriceanu, dar şi copiilor vreunor amărâţi din Sinteşti. De fapt, ceea ce ne arată datele prezentate de ministrul Păcuraru este că amploarea mitei electorale acordate de guvernul PNL a atins cote inimaginabile. Chiar dacă scoatem din statistici cei cinci milioane de copii, tot sunt cu vreo două milioane de asistaţi în plus faţă de 2004. Iar în prag de campanie electorală, dincolo de minciunile ministrului Varujan Vosganian care se jură (strâmb) că guvernul va duce o politică bugetară prudentă, curg pomenile.
Dezastruos este însă faptul că executivul nu dirijează ajutoarele către cei care chiar au nevoie de sprijinul statului, ci acordă nediferenţiat aceste cadouri, inclusiv unor famili relativ prospere, care nu au nevoie de mila lui Tăriceanu. Săptămâna trecută, cabinetul liberal a decis să acorde desktopuri pentru 435.000 de elevi din clasele a lX-a şi a X-a. Trecem peste faptul că până în toamnă nu se va putea organiza o licitaţie, aşa că banii vor fi dirijaţi discret spre sponsorii PNL. Dar ce facem cu miile de elevi care au deja un computer? Ce se întâmplă cu cei care vor cere părinţilor un aparat performant, nu râşniţa pe care guvernul o achiziţionează cu 400 de euro? La fel de inutilă este extinderea la clasele V-Vlll a programului „Cornul şi laptele“.
Câţi elevi din oraşe relativ prospere, precum Bucureşti sau Cluj, acceptă să fie îndopaţi cu un corn şi un pahar de lapte, care costă ridicola sumă de 1,04 lei? Tone de lapte vor fi aruncate la coşul de gunoi, computerele ieftine ale guvernului vor fi depozitate în debarale şi milioane de euro vor fi risipiţi, în loc să ajungă la cei care ar avea nevoie de aceşti bani. „Ne adresăm doar categoriilor defavorizate“, susţinea, ieri, într-un comunicat, premierul Tăriceanu, dar propriile fapte îl contrazic.
De exemplu, nu cred că bugetul familiei Columbeanu ar fi dat peste cap dacă alocaţia universală ar fi redusă cu zece lei. S-ar economisi însă milioane pentru cei săraci. Aparent, nu pare prea complicat să gestionezi un pic mai bine bugetul destinat protecţiei sociale. Ceea ce face însă cabinetul liberal este să arunce cu banii pe fereastră către turma de pomanagii care aşteaptă ca, de la balconul stăpânirii, să li se arunce „ceva“. Acesta este biletul norocos care-ţi aduce 20% din voturile alegătorilor.
Recomandările noastre
