Florian Bichir: "Acum aproape o lună, mai exact pe 25 mai, ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, s-a împărtăşit cu greco-catolicii şi cu Monseniorul Francisco Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România."
Gestul a fost comentat şi răscomentat în felurite chipuri. Patriarhia a pus lucrurile la punct printr-un comunicat, anunţând că situaţia Mitropolitului va fi dezbătută în Sfântul Sinod, singurul organism care are această autoritate, în şedinţa din 8-9 iulie. În mod firesc, până atunci problema ar trebui lăsată în stand-by, însă unii au interesul să ţină fierbinte subiectul. Îşi comandă interviuri, alţii se ţin de mese rotunde, cu speranţa că vor deveni celebri prin asocierea lor la această judecată. Trebuie spus, fără ipocrizie, că indiferent de ce decizie va lua Sfântul Sinod, aceleaşi voci „ortodoxe“ până-n măduva oaselor îl vor găsi vinovat tot pe Patriarh. Dacă va fi caterisit, depus din treaptă, oprit din slujire sau mai ştiu eu ce, PF Daniel va fi acuzat de nerecunoştinţă, pentru că i-a fost vicar lui ÎPS Nicolae. În plus, că nu este un ecumenist autentic, ci unul de conjunctură. Dacă Mitropolitul va scăpa cu faţa curată, e clar că întâistătătorul e vândut catolicilor, e un ecumenist periculos. Că Patriarhul are doar un vot în Sinod nici nu mai contează. Tot el va fi ţapul ispăşitor.
Dincolo de această problemă, mult mai importantă mi se pare alegerea de mitropolit de la Craiova, post devenit vacant prin plecarea ÎPS Teofan la Iaşi. Există mai mulţi prezumtivi candidaţi: PS Vicenţiu Ploieşteanu, PS Irineu Slătineanul, PS Damaschin şi PS Gurie. PS Vicenţiu, vicar patriarhal, a fost ucenicul Mitropolitului Nestor, şi-a început cariera bisericească la Craiova şi e legat de Oltenia. PS Irineu, vicar la Râmnic, decan al Facultăţii de Teologie, e un strălucit teolog, cu un doctorat la Paris, nedrept ţinut „pe bară“ de bătrânii sinodali. PS Damaschin, episcopul Sloboziei, a fost 20 de ani vicar la Craiova şi este unul dintre cei mai sobri teologi şi ierarhi ai Sinodului. Tânarul episcop Gurie este actualul vicar al Mitropoliei. Evident, toţi ar merita să ocupe scaunul de Mitropolit.
Oltenia este o zonă deosebită pentru că aici s-au răsculat preoţii cerând un sindicat, deşi gurile rele pun această neascultare pe seama unui candidat. Craiova de astăzi nu mai este cea de odinioară. Palatul Vorvorenilor, actualul sediu al Mitropoliei Olteniei, a fost revendicat şi pierdut în instanţă. Facultatea de Teologie este încă la început şi trebuie organizată. Preoţii - aşezaţi în ordinea firească, canonică. Departe de a fi doar o mare onoare şi o cinste deosebită, la Craiova e mult de muncă. Noul vlădică nu va avea norocul celorlalţi: de a veghea liniştit în jilţ şi a împărţi binecuvântări. La Craiova e de tras, nu joacă. Iar Sfântul Sinod are o mare responsabilitate în privinţa celui ales. Acesta trebuie să fie nu doar un gospodar desăvârşit, ci şi un cadru universitar, pentru că va avea de îndrumat o facultate care creşte pe zi ce trece. Mitropolia Olteniei e o piatră de hotar care va demonstra dacă Biserica se poate sau nu adapta noilor vremuri.
Recomandările noastre
