Ministrul Culturii şi-a lecturat propriile poezii la Festivalul “Zile şi Nopţi de Literatură” de la Neptun.

Festivalul "Zile şi Nopţi de Literatură", organizat de Uniunea Scriitorilor (USR), a început sâmbătă la Neptun, urmând ca mâine dimineaţă toţi participanţii să ia drumul înapoi spre Bucureşti. Momentul de vârf s-a consumat duminică seara, când, pentru prima oară, un scriitor laureat deja cu Premiul Nobel, turcul Orhan Pamuk, a obţinut Premiul Ovidius (10.000 de euro). Premiul i-a fost înmânat de criticul Nicolae Manolescu şi de ministrul Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu.

Acesta din urmă a fost protagonistul unui alt moment inedit din festival: la lectura publică de poezie din prima zi, sâmbătă, Adrian Iorgulescu a fost prezent în calitate de recitator al propriilor poezii. Deşi lectura a fost o dezamăgire, iar calitatea poemelor a lăsat mult de dorit, plictisindu-i pe toţi cei prezenţi, ministrului i-a făcut foartă multă plăcere postura nouă în care se afla şi a prelungit timpul standard dedicat lecturii fiecărui participant, mai mult decât Mircea Cărtărescu, Andrei Codrescu şi Mircea Dinescu la un loc.

Pamuk, pe plajă la Vama Veche

Invitatul special al ediţiei, turcul Orhan Pamuk, aflat la a doua sa vizită în România într-un interval de timp foarte scurt, a sosit duminică seara direct la Mangalia şi a privit Marea Neagră de pe terasa Casei de Cultură din localitate (clădire de pe vremuri, pe care poate fi admirat un impresionant mozaic din epoca comunistă, cu un bărbat şi o femeie plutind “spre comunism” în zbor), alături de Nicolae Manolescu şi Adrian Iorgulescu. Aceştia doi i-au înmânat şi premiul, iar Pamuk a făcut un nou apel în discursul său la toleranţă şi multiculturalism. Totodată, scriitorul a spus că, revenind la foarte scurtă vreme în România, se simte deja ca la el acasă aici.

Ca acasă s-a simţit Pamuk şi pe terasa Vilei Scriitorilor din Neptun, unde, spre miezul nopţii de duminică, s-a întreţinut, într-un scurt conclav, cu Nicolae Manolescu şi ceilalţi oficiali ai USR, sub privirea atentă a bodyguarzilor care-l însoţesc tot timpul. Luni dimineaţă, scriitorul turc a părăsit staţiunea, fără să mai particpe, conform tradiţiei, la lucrările simpozionului propriu-zis. Înainte de a porni însă  spre Capitală, scriitorul turc a făcut o baie de soare matinală pe plaja de la Vama Veche.

Alături de Pamuk, cealaltă mare câştigătoare a ediţiei din acest an este prozatoarea rusă Irina Denejkina, care a obţinut Premiul Festivalului (5000 de euro), pentru volumul „Vodka-Cola”, tradus la Curtea Veche. În vârstă de nici 30 de ani, Denejkina a devenit celebră o dată cu postarea povestirilor sale, îmbibate de sexualitate, violenţă şi mizerabilism post-sovietic, pe Internet. Foarte rapid, acestea au fost editate şi traduse, transformând-o într-un fel de lider al noii generaţii de scriitori ruşi.

Literatura, în veşnică agonie

Colocviul de anul acesta de la Neptun se desfăşoară sub spectrul clamării morţii iminente a literaturii şi poeziei, speech-urile axându-se pe tema "Viitorul literaturii, literatura viitorului". Se vorbeşte mult despre "sfârşitul", "moartea", "criza", "dispariţia", "deriva", "boala", "agonia" literaturii, poeziei şi culturii în general şi despre invazia noilor mijloace de comunicare, vizuale şi digitale.

În aerul "funebru-funerar" al discuţiilor, din ce în ce mai irespirabil, există şi momente de tensiune şi umor care salvează situaţia. De exemplu, schimbul de replici pe teme politice (plecând de la obsesia regimului bicefal Putin-Medvedev) dintre basarabeanul Vitalie Ciobanu şi tânăra Irina Denejkina. Sau olandezul Arnon Grünberg (autorul romanului "Istoria calviţiei mele"), care a comparat festivalurile de literatură la care a participat - "majoritatea erau doar o scuză pentru băutura în cantităţi mari" - cu dorinţa de evaziune a cititorului. Sau un alt invitat de marcă, scriitorul maghiar Peter Esterhazy, care şi-a exprimat îngrijorarea faţă de posibila dispariţie, o dată cu ultimii supravieţuitori, a importantei teme a Holocaustului.

Un alt element picant a fost citatul din George Bernanos, lansat în intervenţia lui Mircea Iorgulescu: "Un optimist este un imbecil fericit. Un pesimist este un imbecil nefericit". Poanta a prins şi, în intervenţiile ulterioare, participanţii începeau prin a spune în care tabără de imbecili se situează.