Printre justificările şomerilor români care nu vor să lucreze, deşi există locuri de muncă, se regăsesc salariile mici şi rigiditatea în schimbarea domiciliului.

Cu toate că piaţa muncii din România oferă numeroase posibilităţi de angajare, românii care nu au o slujbă preferă să stea acasă. Cauzele, care se regăsesc de altfel şi printre justificările şomerilor, sunt salariile mici sau refuzul schimbării localităţii de domiciliu în momentul în care locul de muncă este bine plătit şi se potriveşte celui care-l caută.

„Delocalizarea“ într-un oraş apropiat sau în alt judeţ este greu acceptată de români, în condiţiile în care în Occident a devenit un lucru comun, şi această practică a fost observată şi condamnată ieri chiar şi de ministrul muncii, Paul Păcuraru.

Specialiştii în resurse umane le iau apărarea parţial celor care spun că salariile sunt demotivante, dar adaugă faptul că - din evaluări în timp - reiese că până şi românii bine plătiţi muncesc doar la limita de jos a potenţialului şi evită „excesul de zel“.

CE SPUNE MINISTRUL MUNCII

„Unii aşteaptă să le aducă statul ceva“

Mulţi dintre români au o problemă de atitudine faţă de muncă, a spus ieri ministrul muncii, Paul Păcuraru.

„Trebuie să facem să fie clar că munca este singura sursă a bunăstării, iar la noi s-a uitat, se pare, că nu există un alt suport pentru asta. Sunt oameni care nu înţeleg rolul lor în propriul destin“, a precizat Păcuraru, care a spus că şi politicienii se feresc în general să vorbească despre această problemă. El a dat exemplul românilor care, dacă nu-şi găsesc de lucru în propria localitate, preferă să stea pur şi simplu decât să se deplaseze câţiva zeci de kilometri spre un loc în care este nevoie de ei.

„Înainte, forţa de muncă se deplasa de la sat la oraş“. Trebuie să gândim soluţii pentru ca forţa de muncă să se poată reorganiza“, a mai arătat ministrul, explicând că delocalizarea este foarte răspândită în ţările occidentale. Aproximativ 40% dintre românii care intenţionează să emigreze nu ştiu cât de căutată este meseria lor în alte zone ale ţării, rezultă dintr-un studiu realizat în octombrie anul trecut de Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi CURS, prezentat ieri la o dezbatere naţională despre migraţia forţei de muncă.

DEVIZA BUGETARULUI ROMÅN „Lasă-mă să te las“ Românii fug de muncă, sau munca plătită bine fuge de români? Aceasta este dilema declanşată de declaraţiile ministrului Paul Păcuraru care a acuzat mentalitatea de tipul „să ne dea statul“ a angajaţ ilor. Ceva mai dispuşi să vadă şi cealaltă jumătate a paharului, specialiştii în resurse umane susţin că românii ar munci mai bine dacă la sfârşitul lunii cheful nu le-ar fi tăiat de salariile mici pe care le încasează. Cheful de muncă, măsurat cu fluturaşul de salariu Specialiştii în resurse umane sunt de acord doar parţial cu concluziile ministrului muncii. „Nu e vorba despre cheful de muncă, ci despre motivaţie. Nu cred că românii au chef de muncă mai puţin sau mai mult decât alţii. Sunt demotivaţi din cauza salariilor“, spune George Butunoiu, specialist în head-hunting. Pe de altă parte, Butunoiu observă că şi în domeniile plătite cu salarii rezonabile angajaţii muncesc doar cât sunt obligaţi s-o facă, fără excese de zel. „Majoritatea îşi fac treaba aşa cum le-o dau şefii din firmă. Dacă aceştia le lasă portiţe de scăpare, angajaţii le folosesc. Din acest motiv, productivitatea este responsabilitatea managementului“, spune Butunoiu.

Expertul în resurse umane Mihaela Forgaciu face însă o distincţ ie între felul în care angajaţii muncesc la stat şi la companiile private. „Bugetarii ştiu că indiferent de nivelul performanţei îşi iau banii, deci gradul de implicare este de genul «lasă-mă să te las». În companiile multinaţionale şi în corporaţiile mari, obiectivele sunt clare, pe fişa de post. Munca este măsurată, iar angajaţii ştiu că dacă nu muncesc sunt daţi afară“. „În ceea ce-i priveşte pe cei din sectorul de mijloc, de genul afacerilor mici sau al vânzătorilor la buticuri, aceştia sunt de cele mai multe ori persoane plătite la negru sau la gri (cu salariul minim pe cartea de muncă şi restul neoficial) şi răspund cu aceeaşi monedă: muncesc cum au chef şi cât au chef“, precizează Forgaciu.

Cât despre felul în care românii îşi schimbă conduita de muncă atunci când emigrează, George Butunoiu este de părere că modifică rile sunt reale: „Dacă pleacă, de exemplu, în Spania sau în Italia, oamenii devin mai productivi datorită salariului. Perspectiva pierderii unui job plătit bine te face să te gândeşti de cinci ori înainte de a face o prostie. Un job de 300 de euro găseşti mai uşor decât unul de 600 de euro pe lună“.

61% dintre tinerii şomeri (sub 25 de ani) nu îşi caută de lucru

FĂRĂ SLUJBĂ ŞI LENEŞI

Mai puţin de jumătate dintre şomeri îşi caută de lucru

În primele trei luni din 2008, în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) au fost înregistrate 262.000 de persoane, pe lângă cele 367.838 care se aflau deja în baza de date în decembrie anul trecut. Dintre persoanele intrate în evidenţele ANOFM, 16,4% sunt tineri cu vârste sub 25 de ani, iar 31,1% au peste 45 de ani. Din totalul de peste 620.000 de oameni înscrişi, doar 239.628 au participat la acţiunile organizate de ANOFM (în general burse ale locurilor de muncă), cifră destul de mică în condiţiile în care ajutoarele de la statul român pentru cei care nu au o slujbă sunt foarte mici.

Dintre cei care totuşi şi-au căutat un loc de muncă plătit, 42.118 sunt tineri (reprezentând 39% din numărul persoanelor sub 25 de ani aflaţi în evidenţe), iar 71.310 sunt persoane peste 45 de ani - adică 34% dintre cei din această categorie. Un număr de 130.911 de persoane care au luat parte la acţiuni şi-au găsit de muncă - aproximativ 55% din total. Persoanele de peste 40 de ani reprezintă, cu 48% din total, „grosul şomerilor“. Procentul şomerilor cu vârsta sub 25 de ani înregistraţi în evidenţele agenţiei în perioada ianuarie-martie 2008 a fost de aproximativ 15%.

FĂRĂ JOBURI

Lene şi în Spania Aproape 60% dintre românii din Spania, care s-au prezentat luna trecută la Bursa locurilor de muncă organizată de Ministerul Muncii la Castellon de la Plana, au declarat că nu lucrează. Majoritatea românilor care au participat la Bursă vor salarii cuprinse între 800 şi 1.000 de euro pe lună, însă unii spun că s-ar întoarce şi pentru 300 de euro pe lună. În Italia, lucrurile stau ceva mai bine: doar 13,7% dintre românii care au răspuns invitaţiei ministerului au spus că se află în căutarea unui loc de muncă. 47% dintre participanţii din Italia au spus că au ajuns acolo în urmă cu cel mult şapte ani.

Paul Păcuraru, ministrul muncii: „Trebuie să facem să fie clar că munca este singura sursă a bunăstării, iar la noi s-a uitat, se pare, că nu există un alt suport pentru asta. Sunt oameni care nu înţeleg rolul lor în propriul destin“