În orice cultură, dar mai cu seamă într-una marginală, cu dezvoltare sincopată, hărţuită şi hărtănită, ca a noastră, oamenii de anvergura şi calibrul lui Sorin Antohi sunt extrem de rari şi, ca atare, preţioşi.
Un om al conjuncţiei, nu al disjuncţiei. Un mijlocitor esenţial între oameni, culturi, stiluri şi şcoli de gândire, pedagog neobosit, natură catalitică şi coagulantă. Un hiperconstructiv. Un istoric al ideilor înzestrat cu erudiţie literară, apetit pentru politologie, deschidere filosofică, vorbind cu charismă şi farmec amfitrionic engleză, franceză şi germană, autorul câtorva cărţi de referinţă (printre care „Exerciţiul distanţei“, 1997, „Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cultura română“, 1999) şi al unor volume dialogale (cu Mihai Şora, Adrian Marino, Alexandru Zub, Moshe Idel), eseist, traducător, coordonator de serii editoriale la Humanitas, dar şi de lucrări colective apărute sub egida Central European University, cu sediul la Budapesta, unde Antohi a fost mai mulţi ani profesor şi prorector.
În „Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public“, volumul recent apărut la Polirom, Sorin Antohi îşi grupează şase studii publicate între 2000-2006, unul mai fierbinte, mai dens şi mai generos decât altul, dedicate lui Noica şi „şcolii de la Păltiniş“, liberalismului în lectura lui John Gray, lui Saul Bellow (romanului „Ravelstein“), utopiei comunitariste („societatea monocromă“ a lui Amitai Etzioni), precum şi studiile introductive la două volume excepţionale, traduse de Mona Antohi: Allan Bloom, „Criza spiritului american“ şi Mark Lilla, „Spiritul nesăbuit. Intelectualii în politică“.
Fiecare cu deschidere şi greutate de teză doctorală. Altcineva ar fi dezvoltat pe rând fiecare nucleu, îmbogăţindu-şi CV-ul cu şase cărţi stufoase, respectabile, redutabile. Nu şi Antohi, care n-a vrut altceva decât să însoţească în româneşte câteva titluri pe care le considera vitale în peisajul netrebniciei noastre. Cum ştim, însă, vocaţia mijlocitorului suferă de-o riscantă, nedreaptă ambiguitate. Poţi câştiga din ambele părţi, la fel de bine cum poţi fi strivit de amândouă.
Conceptul de război cultural a fost lansat, ni se spune, de Bismark (Kulturkampf), pentru a-şi defini politica anticatolică. Sintagma „Cultural Cold War“ a fost inventată de Christopher Lasch în 1967, iar Volker R. Berghahn, profesor la Columbia, a dat cea mai cuprinzătoare sinteză despre implicarea SUA în „războaiele reci intelectuale europene“, ideea americanilor fiind că ei trebuie să câştige nu doar războiul planetar împotriva comunismului, ci şi războiul transatlantic, împotriva spiritului european care dispreţuieşte cultura şi civilizaţia Lumii Noi.
Ce şochează la orice lectură din Antohi este, pe de o parte, erudiţia, iar de cealaltă curajul. Un curaj provenit din teribila siguranţă de sine, adică din mânuirea persuasivă a unui instrumentar (în speţă, a unor biblioteci, a unor metode analitice şi a unei indubitabile forţe de sinteză) pe cât de vast, pe atâta de precis. De pildă, el intră (v. pp. 142-144) cu incredibilă seninătate în teribila forfotă creată de formula „industria Holocaustului“, cu „manipulări cinice şi interesate“, regretând că „discuţiile româneşti pe asemenea teme cardinale sunt prea puţin racordate la discuţiile internaţionale şi sunt, ca mai toate discuţiile publice de la noi, rudimentare şi diletante“. Tot aşa, face cu mână sigură disecţia romanului lui Saul Bellow, extrăgându-i malformaţia tumorală, şi anume „diabolizarea lui Eliade“. Sau, citând formula lui Alain Besançon, comunismul şi fascismul ca „gemeni heterozigoţi“, Antohi rezumă cu maximă eficienţă un dosar infernal, care ne macină de-o jumătate de secol.
Aceeaşi observaţie este valabilă pentru „suferinţ a învinşilor (nemţii ar trebui să- şi poată plânge morţii din ultimul război mondial“), pentru gravele alterări aduse în sistemul universitar american de multiculturalism şi corectitudinea politică, sau în ce priveşte luptele intergene-raţioniste din România de azi. O lectură contextuală, extensivă şi relaţională, interesată de Zeitgeist. Lectura unui admirabil istoric al ideilor.
Recomandările noastre
