Potrivit Societăţii Vegetarienilor din România, în ţara noastră sunt 72 de vegani. Numărul lor este în creştere, mulţi nefiind înregistraţi oficial.

Îşi trăiesc viaţa fără carne, ouă sau lactate, fără piele, lână sau blană, fără săpun solid şi fără orice alt tip de produs pentru fabricarea căruia a suferit un animal. Nu vor să schimbe lumea peste noapte, ci doar să tragă un semnal de alarmă. Nu sunt o sectă şi nici membri MISA, deşi primesc des astfel de catalogări, mai ales când împart fluturaşi pe stradă.

Preferă compania celor ca ei, dar nu o refuză pe a celorlalţi. Deşi termenul „vegan“, larg răspândit în Occident, nu se regăseşte încă în dicţionarele limbii române, cuvântul defineşte membrii unei comunităţ i care prinde formă şi în România.

„Abatoarele, nişte lagăre naziste“

Alexandra Lungu are 22 de ani, este din Bucureşti, şi n-a mai gustat carne de la 12 ani. În 2004 a renunţ at total şi la restul produselor de origine animală, alimentare sau nealimentare. E angajata unei companii multinaţionale din Bucureşti, voluntară Greenpeace, membră în Partidul Alianţa Socialistă şi în Societatea Vegetarienilor din România (SVR).

Momentul „convertirii“ Alexandrei la veganism s-a declanşat fără somaţie: într-una dintre zilele lui ’98, tatăl său, angajat la o fermă avicolă, a luat-o de mânuţă şi a plimbat-o prin hala unui abator de păsări. Cum au perceput ochişorii ei de copil ce se petrecea acolo? „Pot compara doar cu lagărele naziste. Oribil!“

De a doua zi, Alexandra a refuzat să mai mănânce carne, marcată de priveliştea miilor de pui ce-şi aşteptau sfârşitul. Indiferentă şi la insistenţele mamei sale, medic de profesie, fetiţa de 12 ani a renunţat astfel să mai mănânce „cadavre“.

„Eu nu am gheare şi colţi“

Termenul de „cadavru“, ca sinonim al cărnii, e folosit şi de Oana Rucă, o elevă de 17 ani, din Capitală. E membră SVR, iar cu veganismul a luat contact la 14 ani, brusc şi definitiv. „Mă simţeam vinovată că mâncam cadavre. Am renunţat întâi la carne. Apoi am citit despre condiţiile în care sunt crescute animalele şi n-am mai mâncat nici ouă, nici lactate“, povesteşte Oana, o militantă înverşunată pentru drepturile animalelor şi pentru protecţia mediului.

O completează Alexandra, cu o explicaţie de inspiraţie antropologică: „E o crimă inutilă. Omul nu e construit pentru a omorî animale. Eu nu am gheare şi colţi, caninii mei sunt prea mici pentru a sfâşia carnea, deci eu nu trebuie să consum carne“.

Însă nici Oana, nici Alexandra nu şi-au format anturaje „exclusiviste“. Printre amicii lor se numără şi omnivori, dar ar prefera ca partenerul de viaţă să fie vegan, deşi nu ar fi criteriul esenţial. „Nimeni nu e perfect. Nu poţi să impui cuiva cum să-şi trăiască viaţa“, punctează Alexandra.

„Sunt aproape veganosexual“

Dintre cei 450 de membri ai Societăţii Vegetarienilor, înfiinţată în 1991, 72 sunt vegani. Potrivit cofondatorului SVR, Marius Vasilescu (26 de ani), mulţi vegetarieni şi vegani nu apar însă în statisticile organizaţiei pe care o conduce pentru că nu sunt membri. Vasilescu, programator în Bucureşti, a pus bazele primei comunităţi de vegetarieni din ţară prin crearea unui grup pe Yahoo! şi a unui site despre vegetarianism.

„Nu se ştie numărul exact de vegani. În România nu există statistici, dar numărul creşte de la an la an“, povesteşte tânărul. Vegan de şase ani, Marius nu a mai mâncat carne de la 18 ani, apoi a renunţat şi la ouă şi lactate. „Părinţii mei sunt foarte carnivori. Când eram mic, aveam frigiderul plin cu carne de porc, de la ţară. Mâncam porc şi dimineaţa. Până într-o zi când am zis: «Gata!». Şi nici nu vreau să mai mănânc vreodată carne.“

Deşi Marius nu-şi alege prietenii în funcţie de ceea ce consumă, când vine vorba de partenera de viaţă, lucrurile se complică.

„Aş înţelege să fie ouă sau brânză prin bucătărie. Dar carne?! Sub nicio formă! M-aş deprima în fiecare zi. N-aş putea să-mi sărut prietena imediat după ce a mâncat carne, aş avea flash-backuri cu ea mestecând bucăţi dintr-un animal.“ Convingerea sa e imprimată până şi pe tricoul pe care îl poartă: un porcuşor şi un mesaj „pacifist“: „Don’t eat my friend“ („Nu îmi mânca prietenul“ - n.r.).

Această perspectivă l-ar încadra pe Marius în categoria veganosexualilor, adică a veganilor care întreţin relaţii sexuale doar cu persoane care nu consumă produse de origine animală. „Aş putea să spun că sunt aproape veganosexual. Dar fenomenul acesta, destul de răspândit în străinătate, e slab dezvoltat la noi“.

VEGANISM ÎN FAMILIE CU COPIL

„Până creşte fetiţa, noi clar nu-i vom da carne“

Toţi cei trei membri ai familiei Lădar, din comuna Baciu, de lângă Cluj, sunt vegani. Sandra, 30 de ani, soţul ei, Adi, 39, dar şi micuţa Maria, de doar un an şi zece luni, au renunţat complet la carne, lapte, ouă şi alte derivate de origine animală.

„Omul poate supravieţui şi altfel“

Pionierul, însă, a fost Sandra, care a luat decizia în urmă cu 10 ani, în studenţie. Motivul? „Aşa am simţit. Nu e drept ca animalele să fie ucise sau chinuite, atâta timp cât omul poate supravieţ ui şi altfel“, sună explicaţia tinerei mămici, în timp ce aşază pe masă o tavă cu smochine, nuci şi două ceşti cu o băutură dulceagă din cereale prăjite.

Tânăra nu a ştiut însă dintotdeauna că e vegană. „Când am început, nici nu ştiam ce eram exact. Peste acest termen am dat abia mai târziu. Astăzi, astfel de informaţii, despre veganism, sunt disponibile oricui. Acum e chiar la modă să fii vegan“, spune Sandra.

„Lipsa de energie e o scuză“

De profesie inginer constructor, dar pasionată de kinetoterapie şi solistă într-o trupă de folk, tânăra din Cluj respinge prejudecata potrivit căreia veganii nu au destulă energie.

„Eu sunt într-un foc continuu de dimineaţa până seara. Presupusa lipsă de energie e doar o scuză, nu are însă niciun fundament real. Atâta timp cât ai un meniu variat şi bogat în proteine, eşti mult mai sănătos decât dacă ai consuma carne, ouă şi lactate“, explică Sandra, în timp ce scoate din frigider o pastă de năut.

De aceeaşi părere este şi soţul ei, Adi, kinetoterapeut şi vegan doar de doi ani: „La început am încetat să mai consum carne din motive medicale. Apoi m-am documentat şi am înţeles răul inutil pe care-l facem animalelor“, povesteşte acesta.

Veganismul familiei Lădar a atras după sine adoptarea unui stil de viaţă cât mai sănătos. „Nu bem, nu fumăm, nu consumăm cafea. Nu din motive religioase, suntem creştini ortodocşi. Doar că încercăm să ducem o viaţă prin care să ne facem şi nouă, şi animalelor cât mai puţin rău“, spune Sandra, care consumă doar pâine făcută în casă şi cumpără, spre exemplu, numai cosmetice netestate pe animale.

„Iepuraşii, doar pentru jucat“

Din vara lui 2006, în casa familiei Lădar a apărut şi Maria, fetiţa celor doi. În care, de altfel, îşi pun speranţe mari: că va îmbrăţişa acelaşi mod de viaţă.

„Până creşte fetiţa, noi clar nu-i vom da carne. Mai scapă câteodată la iaurt de fructe, pe care i-l aduc uneori cei care vin în vizită la noi. S-a mai atins şi de Almette (cremă de brânză), pentru că a văzut o dată în magazin şi n-am scăpat până nu i-am cumpă rat. Dar carne, carne în niciun caz“, povesteşte mama fetiţei. Aceasta i-a şi rezervat Mariei un loc la o grădiniţă din Cluj unde a găsit înţelegerea de a i se prepara fetiţei un meniu care exclude carnea.

Şi asta nu e tot. Părinţii au planuri ambiţioase: „Îi vom explica la ce sunt buni iepuraşii şi celelalte animale: doar pentru jucat, nu pentru mâncat. Dar alegerea îi va aparţine ei la un moment dat“, dezvăluie Sandra Lădar.

„Mâncăm o varietate foarte mare de vegetale“

Familia Lădar are puţini prieteni vegani, dar mare parte din anturajul celor doi soţi sunt lacto-vegetarieni şi omnivori. „Sunt de acord că aceluia care consumă carne îi miroase gura, transpiră altfel şi emană un alt miros, dar noi nu ne alegem prietenii în funcţie de ce mănâncă. Mi s-ar părea pueril“, adăugă ea.

Chiar şi aşa, cea mai frecventă întrebare adresată de amicii omnivori e: „Dar voi ce mâncaţi?“, urmată de: „Nu vi se face poftă?“.

„Mâncăm o varietate foarte mare de vegetale, de la obişnuita salată verde, roşii, castraveţi, până la soia, linte, năut, care au foarte multe proteine. Şi nu, nu ni se face poftă. După un timp, veganii nici măcar nu mai suportă să vadă sau să miroasă carnea. Li se face greaţă pe loc“, răspunde Sandra.

OPINIA SPECIALIŞTILOR

Nutriţioniştii sunt pro şi contra

Virgiliu Stroescu, nutriţionist şi vegan de trei ani, recomandă acest regim de viaţă: „Soia are de două-trei ori mai multă proteină decât carnea. Proteinele animale sunt acide, în timp ce acelea vegetale sunt alcaline. Primele nu au fibre, iar lipsa fibrelor produce boli degenerative şi arterioscleroză. Laptele uman are 1,2 grame la sută proteină, iar cel de vacă 3,3 grame, un exces nociv omului. Iar ouăle cresc colesterolul“. De altă părere este directorul Institutului de Cercetări Alimentare, Gheorghe Mencinicopschi: „Nici un tip de extremism alimentar nu este bun. Omul trebuie să aibă o dietă diversificată. Proteina din carne conţine un tip de fier de bună calitate care se asimilează, fierul din legume nu se absoarbe. Iar oul nu creşte colesterolul, este un mit“. Ambii nutriţionişti atrag însă atenţia asupra lipsei de vitamină B12 din regimul veganilor, care poate fi extrasă numai din produsele de origine animală. Totuşi, pe piaţă există o gamă de suplimente care pot rezolva această deficienţă.

ÎN OCCIDENT

Fenomen în ascensiune

Termenul de „vegan“ a apărut în 1944, când vegetarianul englez Donald Watson a înfiinţat Societatea Vegană din Marea Britanie. Acesta definea veganismul drept „filosofia şi stilul de viaţă care exclude - în măsura în care este posibil şi practic - toate formele de exploatare şi cruzime împotriva animalelor cu scopul de a obţine hrană, îmbrăcăminte sau pentru orice alt scop“. În Europa Occidentală, veganii sunt grupaţi în comunităţi compacte, de sute de membri. Aceştia se întâlnesc periodic şi protestează împotriva încălcării drepturilor animalelor crescute în condiţii improprii sau folosite pentru testarea unor produse. Mai recent a apărut şi termenul de „veganosexuali“, cu referire la acei vegani care întreţin relaţii sexuale numai cu persoane cu aceeaşi orientare, existând chiar şi site-uri pentru adulţi destinate acestei categorii. În Europa, cei mai mulţi vegani trăiesc în Marea Britanie. Potrivit Wikipedia, un sondaj din 2007 arăta că 2,24 la sută din populaţia de peste 60 de milioane de persoane a acestei ţări se declară vegană.