Vladimir Putin lasă preşedinţia Rusiei pentru postul de prim-ministru. Timp de două mandate, liderul de la Kremlin a reuşit să refacă economia, să-i ofere din nou Rusiei vocea de mare putere a lumii, dar şi să compromită democraţia internă, spun analiştii.
Preşedintele rus Vladimir Putin se apropie cu paşi repezi de finalul celui de-al doilea mandat succesiv la conducerea Federaţiei Ruse. Duminică vor avea loc alegerile prezidenţiale, care, potrivit sondajelor de opinie, vor fi câştigate aproape sigur de preferatul său Dmitri Medvedev, candidatul partidului pro- Kremlin Rusia Unită.
În cei opt ani la conducerea ţării (2000-2008), Vladimir Putin, care se pregăteşte să devină premier, a reuşit să metamorfozeze Rusia, redându-i încrederea în sine după ani de criză şi umilinţă. Pentru această regăsire a stabilităţii, însă, ţara a plătit cu războiul din Cecenia şi compromiterea democraţ iei, comentează AFP. De mandatele lui Putin se leagă povestea de succes a economiei ruse, care intrase într-o criză gravă în 1998, în timpul lui Boris Elţân.
După traumatismul căderii URSS şi după anii de reformă dureroasă pentru ruşi, perioada Putin este percepută pozitiv: produsul intern brut a crescut de aproape cinci ori - de la 260 de miliarde de dolari, în 2000, la 1.223 de dolari, în 2007. Este dificil de ignorat însă că preţul petrolului a crescut de aproape patru ori şi că Rusia a devenit cel de-al doilea exportator mondial de petrol în contextul conflictului din Irak. Şi aici, Putin îşi poate aroga un „merit“ - controlul impus asupra sectorului petrolier prin prigoana oligarhilor. Totuşi, arestarea în octombrie 2003 a celui mai bogat om din Rusia, Mihail Hodorkovski, bănuit de Kremlin de ambiţii politice, a fost semnul înăspririi regimului. Până la urmă, a refăcut ţara, spun mulţi ruşi despre Putin. 9/11, momentul unei apropieri ratate După ce a ajuns la putere, Vladimir Putin declara că „nu va exista un vid de putere. Orice tentativă de a depăşi limitele definite de lege, de Constituţie, va fi înăbuşită“. La scurt timp, Putin ordonă a doua ofensivă împotriva rebelilor din Cecenia, o operaţiune brutală soldată cu zeci de mii de victime. În materie de politică externă, Vladimir Putin, care în ochii Occidentului devenise „măcelarul“ cecenilor, şi-a refăcut blazonul odată cu atentatele din 11 septembrie. Momentul de apropiere, când SUA şi Rusia puteau afirma că găsiseră în extremismul islamic un inamic comun a fost însă ratat ulterior.
Politica neoconservatoare a SUA în Europa de Est şi Asia Centrală a fost percepută de Moscova drept o trădare a pactului stabilit atunci, iar relaţiile cu Occidentul şi NATO sunt în prezent mai tensionate ca oricând. ASCENSIUNE Putin - de la KGB la Kremlin Povestea lui Vladimir Putin a început pe 7 octombrie 1952, la Leningrad (actualul Sankt- Petersburg). Rădăcinile sale nu au fost însă total rupte de putere. Bunicul său, Spiridon, a fost bucătar la reşedinţa de la ţară a lui Stalin, notează Andrew Jack în cartea „Rusia lui Putin. Toamna Oligarhilor“.
De asemenea, tatăl lui Putin a lucrat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru NKVD (poliţia secretă). Încă din adolescenţă, Vladimir Putin a visat să devină spion în slujba Kremlinului. A fost sfătuit însă să se înscrie la facultatea de drept. În 1975, licenţiat al Universităţii din Leningrad cu rezultate remarcabile, Putin a fost recrutat de serviciile secrete. După 1985, a fost trimis în Germania de Est, în centrul dispozitivului sovietic de informare, de unde s-a întors după naufragiul comunismului, în 1989. La sfârşitul acestui an, Putin a devenit un personaj-cheie al cabinetului primarului din Sankt-Petersburg, Anatoli Sobceak, şi s-a remarcat în această postură ca un gestionar competent.
Pe 20 iulie 1998, a fost numit director al serviciilor secrete. A urmat apoi un nou moment de cotitură în cariera lui Putin. Consilierii lui Elţân au hotărât să scoată la rampă un „tânăr premier“, fidel clanului preşedintelui care nu mai putea candida pentru un nou mandat conform Constituţ iei. Începând cu data de 8 august 1999, Putin a devenit premier al Federaţiei Ruse, iar în martie 2000, „moştenitorul lui Elţân“ a fost ales şef al statului din primul tur de scrutin.
Recomandările noastre
