Astăzi, actorul Victor Rebengiuc împlineşte 75 de ani. S-a identificat cu Ilie Moromete sau cu Apostol Bologa, din „Pădurea Spânzuraţ ilor“, sau cu Teatrul Bulandra. A lucrat cu cei mai mari regizori ai noştri: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Andrei Şerban sau Silviu Purcărete. De ziua sa de naştere, editura Humanitas i-a dăruit monografia „Victor Rebengiuc - Omul şi actorul“.
EVZ: Cum vă sărbătoriţi ziua? Victor Rebengiuc: Voi sta acasă, am refuzat orice invitaţie la vreo televiziune. Voi răsfoi cartea. Îmi privesc viaţa prin această carte, e unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le-am primit.
Aveţi în carte nenumărate „declaraţii de iubire“ de la personalităţi până la oameni simpli.Care dintre ele v-a emoţionat cel mai tare? Sunt copleşit că atâtea persoane dragi, oameni pe care îi iubesc şi îi respect, vorbesc atât de frumos despre mine. M-a emoţionat textul fiului meu, Tudor, care se află împreună cu familia lui în Statele Unite de câţiva ani. De curând, am devenit bunic. Sunt foarte fericit că am un nepoţel de câteva luni, Mircea-Maxim, pe care de-abia aştept să-l văd.
De la cine aţi moştenit talentul? Părinţii s-au despărţit când noi, copiii, eram foarte mici. Eu aveam trei ani, iar fratele meu, Aurel, doi ani. N-a fost uşor. Ne-au crescut bunicii din partea mamei, Florica şi Tudor. Am fost ca şi copiii lor. Tata, care a murit la Stalingrad, în 1942, se pare că a fost „vinovat“ de talentul meu. Dar talent fără muncă nu există.
Recomandările noastre
