Jurnalul iubirii, necenzurat

Jurnalul iubirii, necenzurat

„Henry şi June“, un al treilea volum din jurnalul erotic de 35.000 de pagini ţinut de iubita celebrului scriitor Henry Miller, a apărut zilele acestea în librării.

Deşi e primul volum din ciclul de maturitate al jurnalelor scriitoarei Anaïs Nin, „Henry şi June. Din jurnalul dragostei (necenzurat)“, apare la Humanitas abia după „Incest“ (2002) şi „Foc“ (2006), în traducerea Luanei Schidu. Cartea, care acoperă perioada octombrie 1931-octombrie 1932, a fost ecranizată în 1990 de Philip Kaufman, cu Uma Thurman, Maria de Medeiros şi Fred Ward în rolurile principale.

„Protagonistul“ acestui episod din imensul jurnal este triunghiul amoros Anaïs Nin - Henry Miller - June Miller (soţia scriitorului). Anaïs Nin începe să-şi scrie faimosul jurnal la 11 ani, imediat după ce tatăl ei, muzicianul Joaquin Nin, îşi părăseşte familia, şi îl va continua până la sfârşitul vieţii, la 71 de ani. Din cauza conţinutului erotic explicit şi a numelor celebre care îl populează, jurnalul va începe să fie publicat în formă cenzurată în 1966, iar în formă necenzurată postum, începând cu anii ’90. De publicarea lor se ocupă cel de-al doilea soţ al scriitoarei, Rupert Pole. „Minciună inspirată“?

„Jurnalul meu este o oglindă; el spune povestea visătoarei care, cu multă vreme în urmă, îşi trăia viaţa aşa cum ar fi dat paginile unei cărţi“, scrie Anaïs Nin. Totuşi, un simplu calcul aritmetic e suficient pentru a amenda cu ghilimele titulatura de jurnal pursânge: Anaïs Nin scrie 35.000 de pagini în 60 de ani („Jurnalul dragostei“ constă în patru volume de tinereţe, 1914-1931, şi şapte de maturitate, 1931-1974), ceea ce pune sub semnul întrebării raportul lucru scris-lucru trăit. Cât din jurnal este mască, plăsmuire şi cât autobiografie? Obsesii sexuale şi incest Dincolo de disputele universitare şi interpretările psihanalitice, răspunsul cel mai simplu îl dă chiar Anaïs Nin: „Trăiesc într-un fel de cuptor de sentimente, iubiri, dorinţe, invenţii, creaţii, activităţi şi reverii. Nu-mi pot descrie viaţa în fapte pentru că extazul nu rezidă în fapte, în ce se întâmplă sau în ce fac, ci în ce se stârneşte în mine şi ce se naşte din toate astea“.

Pentru Anaïs Nin, erosul înseamnă dualitate, căutare perpetuă, orgii ale trupului şi ale minţii, abandon amoral, frigiditate şi obsesie sexuală, trădare menită să salveze, minciună menită să inspire. Din acest puzzle fac parte Hugo Guiler, primul ei soţ, de care o leagă camaraderia şi confortul material; scriitorul Henry Miller, alături de care trăieşte extazul şi febra creaţiei; June Miller, femeia de care se îndrăgosteşte; tatăl, Joaquin, amantul suprem, şi vărul Eduardo, efebul de o frumuseţe perfectă; psihanalistul Otto Rank, mentorul şi „copilul pierdut“; pasionalul Gonzalo Moré, care îi deschide porţile misticismului şi, pentru o vreme, o „mântuie de toţi ceilalţi“; regizorul Antonin Artaud, criticul Edmund Wilson, scriitorul Gore Vidal. Erotism la un dolar pagina Romanele şi povestirile lui Anaïs Nin îi confirmă talentul literar - controversat în jurnale, adesea contradictorii sau repetitive. Sunt suprarealiste, rafinate, intimiste, având în centru „femeia în război cu ea însăşi“. Volumele de povestiri erotice („Delta lui Venus“, Humanitas, 2007) au fost scrise la comanda unui misterios „patron“, pentru un dolar pagina, şi încearcă să găsească un limbaj al sexualităţii feminine, trecând în revistă prostituate, voyeuri, frigide, lesbiene, hermafrodiţi, bărbaţi de o virilitate mitică. Deşi inegale valoric, scrierile lui Anaïs Nin rămân o explorare a subteranelor feminităţii cu instrumentele gândirii masculine, conştiinţa acestei diferenţe fiind un fapt revoluţionar în epocă. APRECIATĂ „O aristocrată cu un talent extraordinar“  „Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anaïs Nin prin graţie şi frumuseţe. O aristocrată. Dar şi o scriitoare cu talent extraordinar. Ea aparţine acum întregii lumi“, spunea Henry Miller despre iubita sa. Anaïs Nin (1903-1977) s-a născut în Franţa, într-o familie cu rădăcini cubaneze, franceze şi daneze. La 20 de ani se căsătoreşte cu bancherul Hugo Guiler şi se mută la Paris.

În 1932 îi apare prima carte, „D.H Lawrence: An Unprofessional Study“, urmată de volume de nuvele, povestiri şi un roman, „Cities of the Interior“ (1959). Spre sfârşitul vieţii se mută în California şi se căsătoreşte cu Rupert Pole, fără a fi divorţat de primul ei soţ.

Ne puteți urmări și pe Google News