Deschisă pe 1 septembrie anul trecut, expoziţia „Titanic: The Artifact Exhibition“ mai poate fi văzută la Budapesta până marţi. Din 1991, povestea Titanicului a atras 16 milioane de vizitatori.
La intrare, primeşti un tichet conţinând numele unei persoane care a fost prezentă pe Titanic. Pe măsură ce vizitezi sălile, te identifici fără să vrei cu persoana al cărei destin l-ai preluat, până când, ajuns la capătul turului, vei cerceta furibund lista pasagerilor de pe Titanic pentru a vedea dacă ai fi supravieţuit sau nu. Un joc subtil şi captivant, care te transpune înapoi în timp, şi la finalul căruia nu ai cum să pierzi: soarta care ţi-ar fi putut fi hărăzită a trăit-o, oricum, altcineva. Incursiune în trecut Colecţia „Titanic: the Artifact Exhibition“ reuneşte 5.500 de obiecte recuperate de pe celebrul vas, scufundat la 3.800 de metri adâncime în nordul Atlanticului. Obiectele sunt expuse astfel încât să spună cât mai bine povestea celui mai celebru vapor din lume, iar decorurile reconstituie realist şantierul Harland and Wolff, unde a fost construit Titanicul, portul din care vasul a pornit în primul său voiaj, cu docurile pline de mărfuri, saloanele grandioase, cabinele pasagerilor şi ale echipajului, puntea superioară de pe care oricine simţea că putea să cucerească lumea, chiar şi aisbergul care i-a venit de hac celui mai grandios vapor din câte au existat vreodată. Poţi vedea schiţele după care a fost construit Titanicul, telegraful de la care a fost emis mesajul SOS, busola şi compasul din cabina echipajului, butonii uniformelor, lampa de direcţie a vaporului, un clopot, o bancă de pe punte, piese de veselă, o jachetă de steward, hărţi, dar şi diverse obiecte ale pasagerilor: un aparat de ras, un pămătuf, o poşetă, o pereche de ochelari, diverse bijuterii, ceasuri preţioase sau modeste, o pipă, o sticlă de şampanie, ba chiar şi un borcan cu murături. La sfârşitul turului, după ce retrăieşti povestea vasului, ai şansa de a privi o secţiune din epava vasului, adusă la suprafaţă în 1998. Astăzi există mijloacele tehnice pentru aducerea navei la suprafaţă, dar aceasta e atât de fragilă încât s-ar sfărâma imediat. Epava a fost descoperită de o expediţie franco-americană condusă de Robert Ballard şi Jean Louis Michel, pe 1 septembrie 1985, la 3.800 de metri adâncime. De atunci, compania RMS Titanic, Inc. a efectuat şapte misiuni de cercetare şi recuperare a obiectelor. Născut în anul răscoalei În 1907, anul în care în România avea loc marea răscoală ţărănească, compania White Star a anunţat că va construi „un vapor care nu se va scufunda niciodată“. Lucrările au început pe 22 martie 1909. Vasul a fost lansat la apă după doi ani, pe 31 mai 1911, dar a devenit funcţional peste încă un an. Pe 10 aprilie 1912, Titanic a părăsit Southampton, în prima sa călătorie spre New York. Titanicul avea 268,8 metri lungime şi 28,22 metri lăţime, iar motoarele sale puteau dezvolta 50.000 de cai-putere. Titanicul oferea modalităţi de divertisment fără egal în acea vreme - saloane luxoase, bazin de înot, sală de gimnastică, servicii de masaj, frizerie, saună, bibliotecă, bar, orchestră, telegraf. Cel mai ieftin bilet, la clasa a treia, pentru o singură persoană, costa aproximativ 36,25 de dolari. Biletul de clasa a doua costa 66 de dolari, iar la first class preţul tichetului era cuprins între 125 de dolari şi 900, ba chiar 4.500 de dolari, în funcţie de serviciile dorite. O avere pentru acele vremuri, când o casă obişnuită se cumpăra cu 1.000 de dolari.
Lovitura fatală Coliziunea Titanicului cu aisbergul s-a produs duminică, 14 aprilie 1912, la ora 23.40, ora Titanicului, la 41˚46' nord latitudine şi 50˚14' longitudine. La bord se aflau 1.316 pasageri, dintre care 325 călătoreau la clasa întâi, 285 la clasa a doua, iar 706 la clasa a treia. Echipajul număra 885 de membri, fără a-i socoti aici pe cei opt membri ai orchestrei, care erau angajaţi ai altei companii.
Scufundarea navei a durat două ore şi 40 de minute. În mediile ştiinţifice circulă varianta potrivit căreia vasul s-a rupt în două bucăţi, între a treia şi a patra punte, însă unii martori au declarat că nava nu s-a rupt. Titanicul a fost complet înghiţit de ape la ora 2.20, pe 15 aprilie 1912. TRAGEDIE
Momentele-cheie ale celebrului naufragiu care a schimbat lumea > 2 aprilie 1912: La ora locală 18.00, Titanic părăseşte Belfastul şi se îndreaptă spre Southampton. > 10 aprilie 1912: La ora 24.00, vaporul îşi începe primul voiaj, navigând spre Cherbourg (Franţa) şi Queenstown (Irlanda). > 11 aprilie 1912: Titanic ridică pentru ultima oară ancora şi părăseşte Queenstown. Este ora 1.30 noaptea. > 14 aprilie 1912: La ora 22.55, vasul California avertizează Titanicul despre pericolul aisbergurilor. > 14 aprilie 1912: La ora 23.45, Frederick Fleet zăreşte un aisberg. Ofiţerul superior Murdoch ordonă oprirea motoarelor şi acţionarea în sens invers a elicelor, pentru a opri deplasarea vasului. Titanicul, care naviga cu viteza de 21 de noduri (26 de mile pe oră), a virat uşor spre stânga, dar nu a putut evita coliziunea. Cinci sau şase compartimente aflate sub nivelul mării sunt inundate. Căpitanul Smith estimează că vasul va rămâne la suprafaţă încă două ore şi ordonă operatorilor de telegraf să trimită mesaje de SOS. > 15 aprilie 1912: La miezul nopţii, căpitanul ordonă coborârea bărcilor de salvare şi evacuarea femeilor şi a copiilor. > 15 aprilie 1912: După 45 de minute de la ordinul căpitanului, prima barcă părăseşte Titanicul cu doar 19 persoane la bord, deşi putea transporta 65 de persoane. > 15 aprilie 1912: Ora 1.15. Titanicul începe să se scufunde în timp ce ultima barcă e lansată la apă. Aproximativ 1.500 de oameni rămân pe vas. > 15 aprilie 1912: La ora 2.20, Titanicul se scufundă. > 16 aprilie 1912: Cotidianul „The New York Times“ anunţă pe prima pagină tragedia Titanicului.
Recomandările noastre
