Raymond Chandler, el însuși un maestru al literaturii polițiste, a scris o frază memorabilă despre Dashiell Hammett: “…el a scos crima din vazele venețiene și i-a dat drumul pe ulițele sordide”.
Într-adevăr, autorul american care a încântat generații după generații cu cărțile sale (printre ele “Un om subțire”, “Cheia de siclă”, “Secerișul roșu”, “Șoimul maltez”) și-a pus o amprentă inconfundabilă în evoluția genului “noir”. Spre deosebire de scriitorii care propuneau în narațiunile lor șarade cât mai ingenioase și anchetatori iscusiți le dezlegau pentru a-și dovedi cu trufie istețimea, Hammett n-a oferit enigme create în laborator. El a scris despre crime ca despre un flagel care amenința la tot pasul societatea americană. Eroii săi nu sunt niște fantoșe mânuite pentru a realiza o demonstrație de iscusință detectivistică. În scrierile sale apar oameni pe care i-ai putea întâlni oricând, cu bucurii și necazuri, cu aspirații grandioase sau mărunte, implicați uneori în evenimente sângeroase.
Aidoma unui jurnalist sagace și bine documentat, autorul volumului “Șoimul maltez” ne prezintă realitatea așa cum este, în toată splendoarea și mizeria ei.
Odată cu apariția prozelor sale s-a spus adio decorului de mucava și personajelor fără niciun corespondent în viața de zi cu zi. Plăsmuirile lui ne introduc într-un univers în care guvernează hazardul, nu ordinea falsă impusă de autoritatea auctorială.
În “Cheia de sticlă”, de pildă, protagonistul nu are nimic în comun cu detectivii europeni creați până la el.
Ned Beaumont este un anchetator dur, nemilos câteodată, dar și loial și cu mult umor. Implicat în investigarea uciderii fiului unui senator, el dejoacă abil toate înscenările menite să inducă poliția în eroare. Are de-a face cu politicieni însetați de putere, dar și cu pegra din mahalale, e invitat în saloane somptuoase, dar colindă și baruri sordide. Fumează țigară de la țigară, bea câteodată fără măsură, încasează și câte o bătaie cruntă, însă știe și el să se lupte cu pumnii.
Cine vrea să cunoască anii prohibiției din America are în “Cheia de sticlă” nu numai un roman cu mult suspans, ci și un document prețios, realizat de un excepțional mânuitor al condeiului, care folosește cu har stilul direct, lipsit de zorzoane, dialogurile spumoase și portretizările extrem de sugestive.
Recomandările noastre
