În urmă cu un an, proiectul Uniunii Vamale și al Uniunii Euro-asiatice umplea agenda tuturor statelor europene, cu precădere a celor din Estul Europei și din spațiul post-sovietic. Campaniile electorale din Ucraina și Republica Moldova sau campaniile publice abundau de această virtuală prezență.
Uniunea Euro-asiatică a fost lansată formal la 1 ianuarie 2015, dar a reușit să deturneze statele din spațiul post-sovietic precum Armenia și Ucraina de la a semna la Vilnius, în noiembrie 2013, Acordul de Asociere și Acordul de Liber Schimb cu UE. La Chișinău, ultima campanie a alegerilor generale s-a concentrat pe orientarea strategică pro-Est, Rusia, Uniunea Euroasiatică, sau pro-Vest, către UE, NATO, Occident.
Remarcam la acea vreme cât de puternică a fost propaganda rusă și impactul politic asupra statelor postsovietice, cât de importantă e presiunea economică și politică a fostei metropole asupra fostelor sale colonii din fosta URSS dacă, după ce au cunoscut gustul libertății și independenței, aceste state se întorc înapoi în orbita Moscovei. Cât de puternic este impactul strategiei de comunicare, al soft-power-ului, al războiului informațional, în final, purtat de Rusia în spațiul post sovietic dacă a reușit să egaleze în opțiunea cetățenilor acestor țări și unora din liderii lor politici, perspectiva apartenenței la o instituție veche, stabilă și reală ca cele ale UE, cu un spațiu probat de prosperitate și Securitate, cu o existență veche de peste 60 de ani, cu realizări instituționale palpabile pentru fiecare stat membru, cu conservarea deplinei independențe a acestora, totul contrapus cu o bucată de hârtie – atât era Uniunea Euroasiatică până la 1 ianuarie 2015 – și multă voință post-imperială a lui Vladimir Putin. E o performanță greu de explicat chiar și pentru un regim autoritar și fostă metropolă a imperiului sovietic, care a netezit mințile atâtor popoare, ieșite totuși din totalitarism comunist în urmă cu mai bine de 23 de ani.
Ce a rămas astăzi, la aproape doi ani de la Vilnius și 8 luni de la înființare, din Uniunea Euroasiatică? Mai nimic. Un formalism similar tuturor proiectelor de integrare propuse de Federația Rusă în spațiul post-sovietic. Faptul că proiectul s-a dovedit a avea un singur beneficiar, Rusia, combinat cu aspirațiile imperiale ale lui Vladimir Putin, cu revizionismul rus, au aruncat în aer acest proiect. Nu numai că astăzi nu mai există în agenda internațională, a regiunii și a Rusiei însăși, dar chiar și statele membre/fondatoare realizează și sunt tot mai vocale în a sublinia costurile și aberațiile din această construcție.
Kazahstanul gâfâie după ce a pierdut venituri substanțiale din petrol și gaze, din cauza prețurilor, iar piețele sale externe au fost luate de produsele rusești, fără o investiție și aport în infrastructura statului kazah pe bani rusești în schimb, fără o construcție economică viabilă, în timp ce moneda tenge a intrat în colaps și prăbușire rapidă pe baza politicilor rublei. Și toate provin din aventura Rusiei în Georgia 2008(un prim avertisment) dar mai ales din cauza anexării Crimeii în martie 2014, și a agresiunii militară asupra estului Ucrainei. Dar poate cel mai mult a contat discursul ideologic și prospectiv al lui Vladimir Putin, din 18 martie, când a anunțat politica revizionistă, excepționalistă și revanșardă rusă împotriva statelor ce dețin teritorii locuite de ruși, rusofoni sau compatrioți. Acest pas a băgat în fibrilație toate statele vecine, inclusiv pe cele din Uniunea vamală și noua Uniune Euroasiatică.
Rusia a încercat să mențină proiectul continuând extinderea artificială a Uniunii. I s-a adăugat Armenia și Kârgâzstan. Însă pașii spre integrare reală lipsesc, deciziile avantajează doar Rusia, chiar și comerțul cu resurse – petrol, gaze, produse derivate – nu intră în spațiul de liberalizare al pieții comune. Un eșec dureros și costisitor, mai ales că acțiunile Rusiei în Estul Ucrainei arată mai degrabă apetența cuceririi viitorului imperiu prin forța armelor, în regiunile locuite de ruși în statele vecine, decât refacerea Imperiului sovietic, într-o nouă formă, folosind Uniunea Euroasiatică. Acest proiect pare abandonat definitiv, mai plutește în derivă doar umbra sa, dar Uniunea Euroasiatică se scufundă încet și sigur în zona de uitare și derizoriu a publicului. Și când mă gândesc că Partidul Socialist al lui Igor Dodon a câștigat alegerile luând cel mai mare procent al unei formațiuni politice, doar promovând acest proiect falimentar astăzi, și imaginea liderilor lângă Vladimir Putin.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
