După cum era de aşteptat, interviul de la România Tv n-a adus cu sine anunțul demisiei lui Victor Ponta. Asta nu înseamnă însă că el n-a cuprins multe lucruri de interes, toate pînă la urmă lămuriri ale chestiunilor confuze lăsate în urmă de premier la plecarea în concediu şi pe parcursul acestuia.

După parvenirea ca şef interimar, în chip nestatutar, fireşte, Liviu Dragnea s-a manifestat ca un fel de superpremier în numele partidului de guvernămînt. Din motive diferite – unii pentru a-i zădărî orgoliul, alții, adepți ai bărbăției în politică – Victor Ponta a fost îndemnat să reacționeze dur la aroganța lui Liviu Dragnea, de tip ordonanță făcută mareşal peste noapte.

Premierul n-a reacționat nicicum. De aici şi ipoteza demisiei.

S-a imaginat astfel un Victor Ponta zicîndu-i fostului subordonat – cum îl sfătuia Traian Băsescu la tv – să-şi ia Guvernul şi să se spele cu el pe cap.

Luni seara, la România Tv, Victor Ponta şi-a precizat poziția față de Liviu Dragnea, mai precis față de acțiunile preşedintelui interimar, văzute de mai toată lumea ca provocări ale bărbăției lui Victor Ponta.

Toate au fost acceptate şi chiar justificate de premier mai abatir decît ar fi făcut-o Liviu Dragnea însuşi.

Convocarea miniştrilor PSD la partid a fost declarată absolut normală:

„Victor Ciutacu: Pe dvs nu vă deranjează faptul că dl Dragnea cheamă miniştrii la partid şi anunţă că rectificarea bugetară trebuie să aibă întâi girul partidului? Victor Ponta: Toate discuţiile şi toate declaraţiile dlui Dragnea legate de guvern au fost stabilite împreună cu mine. De altfel ne-am auzit şi acum în vacanţă, ne-am auzit în fiecare zi. Am vorbit şi cu Liviu Dragnea, am vorbit şi cu Gabriel Oprea în fiecare zi. Deci toate lucrurile pe care le-a declarat Liviu Dragnea au fost stabilite cu mine. Doi: eu sunt cel care ca preşedinte am introdus în statutul PSD faptul că miniştrii PSD trebuie să participe la Biroul Permanent Naţional pentru că ei au suport politic. Ei nu au doar suportul meu şi nu au venit cu funcţia de acasă, au un suport politic, lucru care e absolut normal începând cu toate democraţiile europene. Miniştrii sunt politici chiar şi atunci când nu sunt membri de partid, sunt susţinuţi de un partid politic.”

De băgat de seamă că Victor Ponta caută să salveze aparențele de bărbăție printr-un vicleşug fără fisură. El invocă un permanent dialog cu Liviu Dragnea despre deciziile pe care vrea să le ia preşedintele interimar. Nu se ştie şi e greu de crezut că se va şti mai devreme de publicarea Memorilor de către Liviu Dragnea dacă Victor Ponta sau Liviu Dragnea e şeful în acest dialog. Oricum, indiferent de relația reală dintre cei doi, există un risc minim ca Liviu Dragnea să dezmintă public afirmațiile lui Victor Ponta. In definitiv, Liviu Dragnea are nevoie de Victor Ponta şi nu invers. Liviu Dragnea e doar interimar. Pentru a cuceri puterea deplină în partid, el are nevoie de sprijinul lui Victor Ponta la Congres. De altfel, abil, Victor Ponta i-a făgăduit în interviu lui Liviu Dragnea că-l va sprijini.

Cei din studio l-au provocat pe Victor Ponta în speranța unei minimi nemulțumiri publice față de tot ceea ce face sau va face Liviu Dragnea. Victor Ponta n- a dat curs o clipă vreunui dezacord cu Liviu Dragnea. Pînă şi consultările stupide în chestiunea Codului fiscal au fost acceptate şi justificate, ba chiar înfățişate ca bucurându-se de îndemnul său personal.

Evidenta asumare a relației de subordonare față de preşedintele PSD e mai mult ca sigur o strategie de supraviețuire a lui Victor Ponta în fruntea Guvernului. Chiar dacă va fi vorba de supraviețuirea ca o simplă păpuşă în mîinile lui Liviu Dragnea sau ale lui Gabriel Oprea, să recunoaştem că va fi, totuşi, o supraviețuire. Ceea ce din punct de vedere al bătăliei politice e un fapt de care trebuie să se țină seamă.

Pentru eventualitatea că şi Gabriel Oprea ar putea da semne de autoritate față de el, Victor Ponta s-a prezentat din start ca un premier dependent de partidele politice ale Coaliției şi nu de el însuşi:

„Eu îmi fac datoria, mai spun o dată, eu sunt un general manager, în acest moment, al guvernului. Şi am patru oameni în consiliul de administraţie: dl Liviu Dragnea, dl Oprea, dl Tăriceanu şi dl Daniel Constantin. Eu, datoria mea este să le spun cum arată lucrurile, după care ei o să ia decizia politică. Victor Ciutacu: Şi consiliul de administraţie zice: propunerea dumneavoastră se respinge, dle director general. Victor Ponta: Dar de unde ştiţi dumneavoastră? De unde ştiţi asta? Victor Ciutacu: Nu ştiu, presupun şi eu. Victor Ponta: Atunci o să discutăm atunci.”

Poziția asumată de Victor Ponta mi-o aminteşte din multe puncte de vedere pe cea a lui Nicolae Văcăroiu din anii 1992 – 1996.

O poziție care a făcut să rămînă premier un mandat întreg.

Scriam într-un text anterior de pe cristoiublog.ro că pariul pe minima bărbăție a lui Victor Ponta e din start pierdere de vreme.

În cei 3 ani şi jumătate de mandat, Victor Ponta n-a pus o clipă orgoliul în conflict cu funcția.

Eu, personal, aş fi demisionat din funcția de premier nu înainte de a lansa un pamflet împotriva lui Liviu Dragnea.

Numai că eu sînt un biet pensionar, în timp ce Victor Ponta e ditamai premierul de 3 ani şi ceva, în ciuda a zeci de scandaluri, de atacuri, de porecle, de porcării făcute de adversari, de eşecuri spectaculoase.

Poate că Ionel Brătianu avea dreptate cînd, citîndu-l pe Bismarck, vedea în orgoliu cea mai mare slăbiciune a omului politic:

„Multe feluri de slăbiciuni sunt primejdioase pentru un om politic. Dar tot Bismark a dat o definiţie, pe care o găsesc capitală. El zicea: «Ca să cunoşti adevărat valoare a unui om, să scazi din facultăţile sale vanitatea şi să vezi ce rămîne». Cu alte cuvinte, cu cît vanitatea este mai mare, cu atît valoarea lui rămîne mai mică. Iar dacă vanitatea copleşeşteşte restul însuşirilor, oricare ar fi ele, atunci acel om devine negativ. Această definiţiune este adevărată, nu numai în politică, dar, de sigur, în toate relaţiunile omeneşti, şi eu am cunoscut oameni foarte inteligenţi, străluciţi chiar, dar cari, puşi în această ecuaţie a lui Bismark, deveneau o cantitate negativă şi negativi au rămas”