„Cultura corupţiei este omniprezentă în România, acţiunile anticorupţie sunt considerate ineficiente, iar discursul mediatic nu face decât să consolideze toleranţa la corupţie.”
Aceste concluzii sunt cuprinse într-un studiu comparativ, realizat sub egida Comisiei Europene în şapte ţări membre şi candidate UE, citat ieri de NewsIn.
„În ţări precum România şi Bulgaria, corupţia este percepută ca fiind larg răspândită în toate palierele societăţii şi acceptată ca atare. Un model similar de percepţie există şi în Grecia şi Turcia, dar sunt diferenţe. În timp ce în primele două, corupţia este percepută ca rezultatul tranziţiei de la comunism şi al privatizărilor frauduloase, în celelalte ţări, percepţiile privind corupţia sunt legate de modernizarea societăţii”, a spus Angelos Gianna kopoulos, coordonatorul studiului „Crimă şi cultură - relevanţa percepţiilor corupţiei pentru prevenirea criminalităţii”. Studiul a fost realizat în Bulgaria, România, Turcia, Croaţia, Grecia, Germania şi Marea Britanie. Un caz special Potrivit raportului, românii au percepţia unui fel de „ansamblu mafiot” deasupra legii, în care sunt agregate interese multiple din toate palierele societăţii: politică, poliţie, magistratură, administraţie publică, oameni de afaceri, organizaţii nonguvernamentale, mass-media. România este „o ţară coruptă fără oameni corupţi”, deoarece există prea puţine condamnări serioase pentru acte de corupţie.
Cum nimeni la vârf nu este pedepsit, şpaga şi mita au devenit „un sport naţional” şi la nivel cotidian, existând şi sentimentul unei „corupţii justificate”, pentru a „suplimenta” salarii modeste sau pentru a „accelera” anumite proceduri birocratice.
Realizat în baza interviurilor cu mai multe grupuri-ţintă (politicieni, magistraţi, oameni de afaceri, reprezentanţi ai societăţii civile şi mass-media) raportul despre România constată că în toate aceste grupuri „există percepţia larg răspândită că sistemul judiciar, în loc să fie o instituţie dedicată condamnării corupţiei, dimpotrivă, el este una dintre cauzele structurale ale acestui fenomen”.
În ce priveşte discursul mediatic, studiul remarcă „efectul bulgărelui de zăpadă” - cu cât presa prezintă mai scandalos acuzaţii de corupţie, cu atât creează o toleranţă mai mare a publicului la acest fenomen, acţiunile mediatice fiind „complet contraproductive”.
Recomandările noastre
