ACUZAŢIE. Potrivit unor rapoarte ale serviciului de informaţii, mai multe persoane cu orientări fundamentaliste se ascund sub acoperirea unor fundaţii şi asociaţii islamice din ţara noastră.

ONG-uri musulmane au început să apară în anii ’90. Dacă în statul lor scrie că desfăşoară activităţi culturale şi sociale, cu timpul au început să organizeze şi activităţi religioase, în paralel cu Muftiatul şi fără a avea acordul acestuia.

De asemenea, nici imamii veniţi din diverse ţări arabe şi care au slujit la activităţile acestor fundaţii nu au avut avizul Muftiatului. Surse din interiorul Cultului Musulmanilor din România spun că în jur de 500 de creştini români au aderat la astfel de organizaţii.

De asemenea, aceştia au în plan construirea unui centru în comuna Voluntari, din judeţul Ilfov. Potrivit serviciului de informaţii, mai multe persoane cu orientări fundamentaliste religioase sunt în România sub acoperirea Fundaţiei Taiba, a Ligii Musulmane şi Culturale din România, Societăţii Umaniste Semiluna şi a societăţii As Salam. Legat de aceste acuzaţii, preşedintele Taiba, una dintre instituţiile vizate, susţine că membrii fundaţiei sale „nu au niciun fel de implicaţii politice şi respectă legile ţării în care trăiesc”. Cărţi incriminate pentru prozelitism Mai multe publicaţii scoase pe piaţă de fundaţia arabă Taiba sunt acuzate de prozelitism. „Religia adevărată”, „Islamul şi celălalt”, „Cum s-au convertit la Islam” sau „Dialog între musulman şi creştin” sunt câteva dintre titlurile incriminate. „Cu voia Lui Dumnezeu, această carte va deveni un instrument eficace pentru Musulmani, în eforturile noastre de a-i invita pe Creştini să adere la Islam.

În sens invers, Creştinii ar trebui să devină mai conştienţi de ceea ce predică de fapt Biblia şi cu privire la adevăratele învăţături ale lui Isus (P.A.S.) ca rezultat al studiului acestei cărţi.” Acesta este unul dintre pasajele incriminate care apare în prefaţa cărţii „Dialog între musulman şi creştin”, scrisă de Dr. H.M. Baagil şi scoasă pe piaţă de editura Fundaţiei Taiba. „Defăimare şi învrăjbire între religii”

Un alt citat din cartea „Islamul şi celălalt” face comparaţie între religia islamică şi cea creştină: „Se cuvine să facem o comparaţie pentru a cunoaşte diferenţele dintre bunăvoinţa şi îndurarea religiei islamice şi dintre răzbunarea şi blestemul la care a ajuns religia creştină datorită acestor «sfinţi» şi «papi» care au emis aceste «principii » şi aceste «legi»”!

Un alt articol face trimitere la „defăimare şi învrăjbire între religii”. După ce autorul spune că „statul egiptean musulman a suportat cheltuielile” pentru construirea celei mai mari catedrale ortodoxe din Orient, exclamă: „Cât de departe de acest «candelabru islamic» este «noroiul pământului» de care este îmbâcsită cultura teologică occidentală creştină îndreptată împotriva Islamului şi a musulmanilor”.

Fără aprobarea Muftiatului Reprezentanţii Cultului Musulman din România declară că nu li s-a cerut acordul sau părerea în privinţa publi cării acestor cărţi. „Cunosc apariţia acestor publicaţii şi cred că nu este respectată legea, normal este să fie aprobate şi de cultul de care aparţin. La noi, în comunitatea musulmană din România, a fost un climat foarte bun.

Dar, din ’90, odată cu venirea democraţiei, au apărut astfel de cărţi şi fundaţii care, după cum se observă, au această tentă de a dezbina comunitatea musulmană şi de a schimba relaţiile de conveţuire care s-au creat între musulmani, creştini şi iudei dea lungul celor opt secole în România”, a declarat Murat Iusuf, muftiul Cultului Musulman în România.

De partea cealaltă, reprezentanţii asociaţiei Taiba resping aceste acuzaţii şi spun că este nevoie de acordul Muftiatului „doar în privinţa manualelor şcolare”. „Nu este vorba de prozelitism în acele cărţi”, a replicat dr. Abu Al-Ala Al-Ghaiti, preşedintele Fundaţiei Taiba.

CULTE

Ce spune legea

În România, prozelitismul este incriminat prin articolul 13, alineatul 2, din Legea Cultelor, 489/2006, care precizează că „sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensă publică adusă simbolurilor religioase”. Potrivit Codului Penal, se pedepseşte cu închisoare între 6 luni şi 3 ani.

Legea nr. 103 din 22 septembrie 1992 specifică faptul că „Biserica Ortodoxă Română şi celelalte culte religioase au, în exclusivitate, dreptul de producere şi valorificare a obiectelor şi veşmintelor de cult, precum şi de tipărire a cărţilor de cult, a celor teologice sau cu conţinut bisericesc, necesare practicării cultului.

De asemenea, se asimilează obiectelor de cult tipăriturile de cult, manualele şi cursurile teologice necesare desfăşurării activităţii din instituţiile de învăţământ religios ale cultului respectiv. Contravenţia se pedepseşte cu amendă de la 100.000 la 500.000 de lei vechi”.