Ca să nu mai rămână repetent şi anul acesta la examenul de Drept al Comisiei Europene, Guvernul României a decis să-şi asume răspunderea în parlament pentru Codurile Penal şi, respectiv, Civil.

Doar-doar va obţine notă de trecere şi nu i se vor tăia fondurile europene. Este adevărat, guvernul de acum nu este cel de anul trecut, care primea cartonaşe galbene de la experţii CE pentru îndărătnicia cu care refuza să combată corupţia.

Emil Boc poate invoca aici în mod credibil „greaua moştenire” ca motiv pentru forţarea votului asupra Codurilor juridice fără dezbateri parlamentare. Împrejurările excepţionale impun măsuri excepţionale, nu-i aşa?

Se poate, dar ceva parcă nu este în regulă: adoptarea noilor Coduri nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru realizarea reformei în justiţie şi pentru combaterea corupţiei. Nu avem însă nicio garanţie că noile Coduri servesc acestor scopuri.

Mai mult, datorăm statutul de oaie neagră a Europei la capitolul corupţiei nu numai PNL-ului, ci mai ales PSD-ului, partid care a blocat ani la rând cercetarea penală a parlamentarilor săi suspectaţi de corupţie; a produs în 2007 un Cod de Procedură Penală care ne-a făcut de ruşine în Europa; şi apoi a încercat să limiteze anchetele penale la şase luni, ceea ce ar fi dus la închiderea tuturor marilor dosare în lucru.

Cu aceste antecedente, cum să credem că PSD îşi va asuma un Cod Penal care să ducă la procese scurte, transparente şi drepte pentru cazurile de corupţie?   Iar dacă ne mai amintim şi cum au făcut corp comun Victor Ponta, Adrian Severin şi Norica Nicolai împotriva Monicăi Macovei atacând- o exact pe tema justiţiei şi a combaterii corupţiei şi că Adrian Severin a inclus-o pe actuala sa colegă în PE pe o listă de indezirabili întocmită de PSE (mari caractere la socialiştii europeni, nu avem ce zice!), ei bine atunci chiar ne vine greu să înţelegem de ce PDL se pregăteşte să sacrifice reforma justiţiei de dragul unei realizări strict formale, căci simpla adoptare a Codurilor nu înseamnă că ele corespund standardelor europene.   De altfel, Monica Macovei nu a girat aceste Coduri, împinse în parlament de propriul ei partid, ci a afirmat că, pentru a le verifica eficienţa, ar fi trebuit realizate nişte simulări de procese - care, evident, nu s-au făcut.

Mai mult, guvernul a decis că nici nu este nevoie de studii de impact pentru legile pentru care îşi asumă răspunderea. PDL pare de altfel că abia aşteaptă s-o vadă pe Monica Macovei plecată la Bruxelles, să-şi folosească acolo expertiza în materie de integritate şi reformă, că aici ne încurcă. Aici nu reformăm, ci bifăm îndeplinirea formală a obiectivelor - când şi dacă putem.

Numai că, tot bifând caricaturi de legi şi de instituţii, nu rezolvăm nimic şi mai mult ne facem de râs, după cum demonstrează decizia Consiliului Naţional de Integritate de a cere suspendarea şi cercetarea penală a preşedintelui ANI, Cătălin Macovei, pentru un deja celebru caz de fals în declaraţii.

ANI, acest copil malformat al guvernului Tăriceanu, ar fi trebuit să fie o instituţie-cheie în lupta anticorupţie. Eşecul său ilustrează şi el deficienţa genetică responsabilă pentru avortarea spontană a tuturor legilor şi instituţiilor menite să combată corupţia: lipsa voinţei politice din partea tuturor partidelor pentru reformele de fond.

Din această cauză nu reuşim, la doi ani după aderare, să atingem standardele europene şi cu atât mai puţin să ne însuşim valorile europene. Întrebarea este: pentru această caricatură de stat european, îşi asumă cineva răspunderea?

Citiţi şi: Guvernul îşi asumă răspunderea pe Codurile juridice