Se știe deja, chiar și de cei care folosesc Internetul pentru a juca poker, că la Congresul al XII-lea al PCR, din 19-2 noiembrie 1979, Constantin Pârvulescu a luat cuvîntul pentru a se pronunța împotriva alegerii lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al Partidului. Constantin Pârvulescu a adus și cîteva argumente în discursul său. Potrivit Statutului, Congresul PCR alegea secretarul general al PCR și conducerea colectivă restrînsă a Partidului. Delegații la Congres erau cei care interveneau de la tribună în această chestiune și apoi votau șeful Partidului.

Constantin Pârvulescul era delegat la Congres. Avea dreptul prin Statut să meargă la tribună și să fie împotriva alegerii lui Nicolae Ceaușescu. Potrivit Statutului, alți delegați puteau merge la tribună pentru a-l contrazice sau pentru a-l accepta. Pînă la urmă, tot delegații erau cei care decideau și nu unul. Cînd se trecea la vot, Constantin Pârvulescu vota împotrivă, iar Comisia de validare anunța că tovarășul Nicolae Ceaușescu a fost ales Secretar general al PCR doar cu un singur vot împotrivă.

Așa ar fi trebuit să se întîmple nu numai potrivit Statului PCR, dar și potrivit normelor firești ale civilizației. Nu s-a întîmplat așa. Constantin Pârvulescu a fost scos afară din sală, i s-a retras dreptul de a fi delegat, a fost arestat la domiciliu și, în anul următor, a fost exclus din Partid.

Acum, privind în urmă la această întîmplare de Istorie a României, îmi dau seama că nu reacția slugarnică a celor de lîngă Nicolae Ceaușescu – Gogu Rădulescu și Leonte Răutu au sărit să-l facă arșice pe îndrăzneț deși, culmea! și ei credeau că bătrînul avusese dreptate -  ci reacția sălii   se constituie într-o realitate semnificativă.

O descrie Dumitru Popescu, prezent la Congres, în Memoriile sale:

„Liniştea sălii, şi aşa deplină, s-a adîncit încă o dată pe-atît. Literalmente, oamenii au încremenit, celor mai mulţi nu le venea să creadă că au auzit ce auziseră.”

Citiți cu atenție!

Nu le venea să creadă ce auziseră!

Nu pentru că bătrînul ilegalist bătuse cîmpii, nu pentru că făcuse cine știe ce dezvăluire. Pur și simplu nu le venea să creadă că cineva cutezase să-l atace pe Nicolae Ceaușescu.

Acest sentiment – îmi amintesc – era împărtășit de tot activul, de ziariști, de funcționari, chiar și de oamenii muncii. Dumnezeule, l-a atacat pe Tovarășul!

De ce încremenirea sălii?

De ce stupefacția întregului Partid?

Răspuns:

Nicolae Ceaușescu era Infailibil.

Despre Nicolae Ceaușescu nu se putea spune sau scrie nici măcar ca despre un om.

Cînd un colaborator de-al meu a scris o tabletă în care nota că, în timpul unei vizite, Nicolae Ceaușescu avea un fir de ață pe cracul pantalonilor, era să fim dați afară amîndoi.

El, pentru că îndrăznise să scrie despre Nicolae Ceaușescu ca despre un om. Eu, pentru că fusesem un descreierat propunînd un asemenea text spre publicare.

Un grup de senatori condus de Călin Popescu Tăriceanu a trimis o scrisoare președintelui Republicii în cazul Mariana Rarinca. Epistola cere nici mai mult nici mai puțin ca președintele să le demită pe Livia Stanciu și Codruța Kovesi, pentru cele șase luni de pușcărie făcute de nevinovata Mariana Rarinca.

Așa cum am scris și pe cristoiublog.ro, demersul e strict politicianist. El putea fi contracarat foarte simplu, demonstrîndu-se că președintele Republicii nu poate să demită pe cineva din Justiție. Așadar, despre Scrisoare se putea reacționa în felurite modalități.

Se putea reacționa și ironic, arătîndu-i se  lui Călin Popescu Tăriceanu că n-are habar de Constituție. Se putea observa că, deși președintele nu-i îndrituit să facă așa ceva, totuși, CSM s-ar putea sesiza pentru a declanșa o anchetă.

Cum a fost primită Scrisoarea lui Călin Popescu Tăriceanu? Păi la fel cum a fost primită intervenția lui Constantin Pârvulescu la Congresul al XII-lea. Cu o stupoare amintind izbitor de cea a delegaților la Congres cînd au auzit că Nicolae Ceaușescu, Infailibilul, era criticat de cineva de la tribună.

Cum, a îndrăznit cineva să ceară demisia Liviei Stanciu și a Codruței Kovesi?!! Dumnezeule, nu-mi vine să cred că un pămîntean a cutezat să-și ridice privirile pîngăritoare spre cele două Zeițe ale României de azi!

După intervenția lui Constantin Pârvulescu s-a pus în mișcare mașinăria diversionistă a fostei Securități. Gestul lui Constantin Pârvulescu a primit explicații înfricoșătoare:

În spatele lui Constantin Pârvulescu sînt rușii.

Constantin Pârvulescu a vrut să dea o lovitură de stat.

Constantin Pârvulescu a pus la îndoială independența, unitatea și integritatea țării.

Citiți intervențiile celor puși în slujba Binomului SRI-DNA! Veți regăsi aceeași stupoare ca și-n cazul intervenției lui Constantin Pârvulescu. Stupoarea că un cetățean a cutezat să ceară demisia unor funcționari publici, plătiți să fie corecți în exercițiul funcției lor.

Nu poți să nu remarci credința că Livia Stanciu și Codruța Kovesi sînt Obiective de interes național, precum integritatea și independența patriei.

Nu poți să nu remarci că un demers obișnuit, banal chiar într-o democrație – se cere demisia unor Șefuțe  care au folosit în chip abuziv puterea arestării preventive  pentru a-și  rezolva hachițele – e atacat imediat ca punere la îndoială a Justiției din România, ca o conspirație menită a proteja corupții, ba chiar, cum sinistru spunea un colaborator al Digi24, postul neoficial al Binomului SRI-DNA, o subminare a statului român.

Nicolae Ceaușescu era identificat cu țara.

Îl criticai pe Nicolae Ceaușescu? Criticai țara.

Livia Stanciu și Codruța Kovesi sunt identificate cu Justiția.  Și nu numai de către     Divizia Presă a Binomului SRI- DNA, dar chiar și de către CSM.

Un Comunicat al CSM, ce pare redactat de niște inși la beție, ne avertizează că a le critica pe Livia Stanciu și pe Codruța Kovesi înseamnă a submina autoritatea Puterii judecătorești.

Rentierii de la CSM, magistrați scoși din producție, ca să nu facă nimic pe bani grei,  reacționează  ca membrii unei Găști.

 Marți, 27 mai 2015, Dan Tapalagă a dat colegilor săi de Unitate semnalul privind punerea la îndoială a sentinței prin care Mariana Rarinca a fost achitată.

Despre acest semnal scriam pe cristoiublog.ro:

”A doua direcție de atac e transpusă în practică de vechiul nostru client Dan Tapalagă. După ce, asemenea nefericitului de Cătălin Predoiu, sună sirena lui Roaită că Binomul SRI-DNA e în pericol, alarmă falsă, dar dată după tipicul luptei de clasă de pe vremuri, Dan Tapalagă scrie: „Acolo, în decizia de achitare, ceva n-a fost in regula, dupa unele indicii.”

Ca să vezi! Cînd cineva e condamnat, pentru a face pe plac Binomului SRI-DNA, n-ai voie să pui la îndoială decizia Justiției. Imediat vin rentierii de la CSM și te denunță că ai atacat independența Justiției. Cînd cineva e achitat, contrazicînd Binomul SRI-DNA, decizia Justiției poate fi pusă la îndoială.

Cînd vreau să văd cum sună ordinul pe unitate îl citesc pe Dan Tapalagă. El dă semnalul.

Sunt sigur că în zilele, dacă nu chiar orele următoare, decizia Curții de Apel București va fi pusă la îndoială în presă de cei pe care toți știm cine sunt.”

Miercuri dimineața, la ora șase ( ora cînd sună goarna  la cazarmă), Ioana Ene Dogioiu   postase  deja pe ziare.com, un site, ca și hotnews, cu acționari  secreți,  un text care-l relua pe cel al lui Dan Tapalagă. I-a urmat, la scurtă vreme, Sorina Matei,  cam cu același text, cu singura deosebire că autoarea  avea umerii goi.   

Despre jurnaliștii care au sărit imediat în bocanci pentru a sufla în goarne alarma - Justiția în pericol! Cade ultima baricadă! (sesizați limbajul de Unitate militară folosit de ofițerii acoperiți din presă!) nu cred că merită să mai pierdem timpul.

Ordinul e ordin.

Vorba cuiva:

Cînd ai  intrat în horă trebuie să joci cum îți cîntă goarna Băieților! M-a uluit însă reacția a doi politicieni.

Unul e nefericitul Cătălin Predoiu.

Celălalt e nefericitul, la propriu, Traian Băsescu.

Cei doi, din motive diferite, s-au   năpustit asupra intervenției lui Călin Popescu Tăriceanu pentru a o eticheta în stil stalinist.

Să nu fi înțeles cei doi distinși politicieni  un adevăr?

Și anume că, așa  cum am mai scris, Cazul Mariana Rarinca e un caz de cumpănă al democrației din România postdecembristă. Dacă nu se face nimic de către CSM, de către instituțiile statului de drept, consecințele vor fi greu de calculat.

Spre deosebire de politruci și ziariștii acoperiți, oamenii simpli au intuit rapid esența scandalului.

Ea nu constă în faptul că o persoană care a fost arestată preventiv a fost ulterior achitată, pentru că n-a existat fapta.

Ea nu constă în faptul că procurorii n-au luat în seamă probele aduse de Mariana Rarinca pentru a dovedi că era vorba de un conflict de drept civil între ea și amica Livia Stanciu.

Esența Scandalului e alta.

Cînd am aflat de Cazul Mariana Rarinca am fost convins că e vorba de o escroacă din România care vrea să scoată de la  Livia Stanciu, pe care n-o cunoaște, ceva parale,   prin amenințarea cu niște dezvăluiri închipuite.

Am rămas uluit aflînd însă că Mariana Rarinca era o prietenă de familie a Liviei Stanciu ( ca să punem punctul pe i, a răposatului soț al Liviei Stanciu!), că  femeia,  onorabilă, distinsă, în nici un caz mahalagioaică, a avut o pricină de bani ( eu sunt convins c-a fost vorba și de altceva, care explică ura femeii Liviei Stanciu) cu șefa ÎCCJ și că aceasta, în loc să rezolve pricina pe cale amiabilă sau printr-un proces civil,  a  apelat la Binomul SRI-DNA,  care s-a grăbit să-i facă hachițele. Femeia a fost  umflată de mascați și trimisă la pușcărie pentru șase luni fără nici o probă.

În România care-și zice stat de drept, un ștab, plătit cu 17.000 de euro pe lună, folosește instituțiile de forță pentru a pedepsi un cetățean c-a avut curajul să-i ceară o datorie.

Șefa ÎCCJ, înfoiată  ca un curcan la gîndul că l-a făcut pe Klaus Iohannis președinte, n-a depus nici cel mai mic efort pentru a rezolva conflictul cu fosta prietenă de familie. Aha, cutezi să mă sfidezi? Nu știi cine sînt eu?

Și i-a arătat:

Mai ceva ca pe vremea cînd cineva cuteza să se lege de Stalin, Mariana Rarinca a fost umflată de DNA, ținută în pușcărie timp de șase luni, defilată prin fața camerelor de luat vederi.

Și asta numai și numai pentru c-a îndrăznit s-o amenințe pe Livia Stanciu că se adresează televiziunilor, dacă nu-i dă datoria.

Să admitem prin absurd că Mariana Rarinca a amenințat-o cu dezvăluiri dacă nu-i dă banii înapoi.

Ei și!

Trebuia ținută la pușcărie pentru asta șase luni?

Se ducea la televizor și zicea – să facem o ipoteză – că Livia Stanciu nu se spală pe dinți.

Ei și?

Cum ei și? Vor sări Apostolii Binomului?

Cum să spui așa despre Livia Stanciu?

E ca și cum ai spune că Babele din Caraiman sînt de fapt niște curve!

N-am nici o îndoială că Livia Stanciu și Codruța Kovesi vor supraviețui acestui Scandal fără să li se deranjeze   un fir de păr măcar din coafurile lor ”Obiectiv de interes național”.

Binomul SRI-DNA  le consideră  Infailibile.

Cum îl considera și pe Nicolae Ceaușescu fosta Securitate!