Scriam în numărul anterior că exploatarea electorală de către Victor Ponta a împlinirii a 3 ani de la Căderea Guvernului MRU a împins în plan secund semnificațiile faptului din 27 aprilie 2012, o premieră în Istoria postdecembristă, deoarece pînă la acea dată nici un Guvern în funcție n-a fost dat jos prin Moțiune de cenzură.

În cazul Guvernului MRU trecerea Moțiunii de cenzură a fost cu atît mai ciudată cu cît ea n-a fost precedată de Destrămarea Coaliției majoritare în Parlament prin plecarea uneia dintre formațiuni. Schimbarea Majorității s-a făcut în urma unor negustorii prin boscheți și a avut drept mecanism dezertarea din PDL a unor lideri importanți, trecuți la USL, după străvechiul oportunism  românesc,  cu tot cu organizațiile în fruntea cărora se aflau.

Fie și pentru aceste note caracteristice, împlinirea a trei ani de la venirea USL la Putere ar fi trebuit să nască în presă și în politică radiografii temeinice ale Căderii Guvernului MRU.

Chiar dacă s-a petrecut doar în urmă cu trei ani, Căderea Guvernului MRU aparține deja Trecutului, despre care se presupune, cel puțin în manuale, că alcătuiește o carte de lecții pentru prezent.

Conștient că din întîmplarea de acum trei ani se pot învăța unele lucruri, ca să nu spun, multe lucruri,  am iscălit pe cristoiublog.ro de miercuri, 29 aprilie 2015, tableta intitulată Traian Băsescu s-a pregătit din timp pentru Răsturnarea Guvernului MRU!

Textul a răsărit și înflorit dintr-o amintire. Duminică, 18 martie 2012, acceptînd dinadins un interviu la emisiunea mea de la B1tv, La taifas cu Ion Cristoiu, Traian Băsescu a dezvăluit că la negocierile din 6 februarie 2012, de după Demisia lui Emil Boc din postul de premier, i-a propus lui Victor Ponta să preia Guvernarea. Pentru că pe România tv, într-un fel de șezătoare națională, Victor Ponta a dezmințit informația la cîteva minute de la spusele lui Traian Băsescu, acesta mi-a înmînat, pentru difuzarea la finele Taifasului, Stenograma discuțiilor de la Cotroceni, cu care venise fostul președinte; pregătit, așadar, să facă dezvăluirea.

 Încheiam astfel textul de pe cristoiublog.ro:

„Peste o lună și ceva Guvernul USL, condus de Victor Ponta, venea la putere:

Au trecut de atunci trei ani.

Concluziile mele din perspectiva întîmplărilor petrecute în acești trei ani:

1. Traian Băsescu a avut nevoie de un interviu gen taifas, pentru a putea face dezvăluirea cu propunerea.

2. Așa cum am mai scris, Traian Băsescu a venit pregătit cu stenograma și cu notițe despre ea. Prin urmare, indiferent că-l întrebam sau nu dacă le-a propus liderilor USL să preia guvernarea, el tot ar fi vorbit despre Stenogramă. De altfel, potrivit anunțului din emisiune, după ne-a dat-o s-o difuzăm ca exclusivitate.

3. La vremea respectivă, dezvăluirea a fost înscrisă în Războiul Traian Băsescu – Victor Ponta. Așa a și părut atunci, judecînd după reacția lui Victor Ponta.

În realitate, dezvăluirea a avut menirea de a pregăti terenul pentru desemnarea lui Victor Ponta ca premier după Căderea Guvernului MRU. Reamintesc că pînă la acest interviu Traian Băsescu declarase că-n viața lui nu-l va pune premier pe Victor Ponta. Dezvăluirea pregătea terenul pentru a-l pune fără a stîrni Scandal.

Întrebări:

1. Pe 18 martie 2012, Traian Băsescu știa că zilele Guvernului MRU erau numărate?

2. Victor Ponta știa că Traian Băsescu va pregăti terenul ca să-l aducă la Guvernare prin dezvăluirea Stenogramei?

3. A pus și Traian Băsescu umărul la răsturnarea Guvernului MRU pentru a dezamorsa tensiunea socială din perioada respectivă?

Aștept răspunsurile dvs!”

Răspunsurile n-au întîrziat să apară.

Transcriu fragmente care mi se par importante pentru dezbaterea propusă de mine, precizînd că selecția a vizat exclusiv concentrarea pe chestiunea supusă discuției:

Eduard Stancu: „Traian Basescu l-a pus pe Ponta deoarece țara era distrusă, la pămînt și s-a gîndit că Ponta o să-și rupă picioarele.

Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg și s-ar putea ca Ponta să fie Prim-Ministru pînă în 2020....”

Daniela Zamfir: „După ce MRU a susținut Gabriel Resources și proiectul Roșia Montană, ce viitor să mai aibă guvernul lui? A sărit toată Europa, est și vest, în capul lui. Fără complexe sau prejudecăți, Marinarul a virat-o după noua direcție a vîntului din politică, făcînd pe «generosul» cu opoziția și «oferindu-i» guvernarea. Dar Băsescu a făcut-o cu moartea în suflet căci știa că pentru el asta însemna referendum de demitere. Nu l-ar fi numit niciodată pe Ponta dacă nu ar fi avut garanții solide din partea Angelei Merkel și de la DS al USA că va rămîne președinte, în cazul în care rezultatul votului ar fi fost pentru demiterea sa.”

Vlad Ionescu: „Eu văd lucrurile puțin diferit. După cum știm, tensiunea socială era mare, iar PDL-ul s-a comportat catastrofal. Soluția MRU a fost tot o încercare de a drege busuiocul. Și soluția Ponta era din aceeași categorie. Să-l pună pe Ponta prim-ministru cu o majoritate controlată tot de Traian Băsescu pentru a ceda cît mai puțin din putere. Evident că nu au acceptat, mai ales Antonescu care nu era ahtiat după putere. Ponta oscila între rațiunea politică și dorința de putere, iar Băsescu a sperat să-l agațe. Să nu uităm că guvernul MRU a căzut într-un mod destul de previzibil și foarte ușor de explicat. Pînă la alegerile locale mai erau mai puțin de două luni, iar cei care mai sperau că se pot «salva» trebuiau să treacă în tabăra cîștigătoare cît mai repede. Iar tabăra cîștigătoare era bine cunoscută. Nu mai țineți minte că au vrut să comaseze localele cu parlamentarele ca să amîne localele pînă în toamnă? Nu cred în mari jocuri subterane, ci a fost același mod jalnic de comportament politicianist în condițiile în care suportul electoral era clar și foarte debalansat.”

Dan Teodorescu: „Să ne amintim de noaptea cînd MRU a negociat miniștrii PDL. MRU cerea ca PDL să-i ofere persoane necompromise. Udrea nu accepta ca ea să nu mai fie ministru, în timp ce Boagiu să rămînă. S-a hotărît (cu medierea lui Băsescu) ca nici un ministru din cabinetul Boc să nu rămîna. Udrea și Boagiu și-au trimis oameni de încredere care să le reprezinte.

Întrebări: 1) Dacă Udrea rămînea în cabinet, mai cădea guvernul MRU?

2) L-a influențat (l-a «fitilit») Udrea pe Băsescu, determinîndu-l să-l dea jos pe MRU? (cum că ea este nedreptățita / cum că uite acest MRU nu te ascultă / vrea să candideze la președinție de capul lui / și ea, ce să facă? unde să meargă?, PDL nu o vrea, MRU nici pe-atît / cît te prețuiește ăsta, dacă n-a înțeles cine sînt eu și mi-a tras un șut, etc. / pe cînd , dacă îl dă jos pe MRU vor fi din nou în centrul atenției atît ea cît și Băsescu.

Mai cred că Băsescu știa de «plagiat» și credea că-l poate dărîma pe Ponta oricînd (poate știa chiar de la Udrea, care frecventa același cerc cu Ponta). Deci nu se temea de Ponta.”

Nicoale Gulimas: „MRU era picat de cînd a fost pus. Era o chestiune de timp, timp în care nu știu la ce a sperat TB.” Bob Mancheck: „1 – Nu numai că Băsescu știa, ba, el însuși a fost cel care a declanșat numărătoarea zilelor guvernului MRU! Băsescu avea INTERESUL ca Ponta să fie șeful guvernului!

2 – Fireste că știa, dat fiind că terenul pentru aducerea la guvernare a lui Ponta a fost de la bun început pregătit de cuplul Ponta-Băsescu!

3 – Da și nu. Da, a pus decisiv umărul la răsturnarea guvernului MRU. Nu, nu pentru a dezamorsa vreo tensiune socială (de care-l durea în cot), ci din cel mai pur interes material.”

Criss Ram: „Luați în calcul şi «relațiile reci» dintre MRU şi Băsescu de după...

Băsescu a fost naiv. Cunoscîndu-l foarte bine pe Ponta era convins că în cîteva luni de guvernare acesta îşi va rupe gîtul iar lumea urma să uite de tăierile de salarii…. N-a uitat ! ”

Voican Schengen Roxana: „A gîndit pe termen lung. Trebuia timp ca USL să se compromită, să se spargă și chiar să piardă Președinția. Și a calculat corect”.

Încercînd o sinteză,  cititorii mei cred că:

Căderea Guvernului MRU era inevitabilă.

Traian Băsescu, dacă nu a fost implicat în Căderea Guvernului, atunci măcar și-a frecat mîinile de satisfacție că  s-a petrecut așa ceva.

Viața l-a infirmat pe Traian Băsescu în predicțiile sale.

Se cuvine să mai amintesc ceva aici, pentru a fi dibuite rosturile întrebărilor de acum.

În seara, lui 26 aprilie 2012, la un talk show de la B1tv, am pus pariu cu Dan Andronic, pe un stilou, că Guvernul MRU va pica a doua zi, marcînd o spectaculoasă premieră postdecembristă. Pe ce mă bazam? Pe lîngă interesul stîrnit de secvența de la interviul din 18 martie 2012, mă bazam pe o concluzie trasă din realități. Aveam s-o formulez în scris a doua zi după Căderea Guvernului MRU, într-un comentariu din Evz intitulat:

De ce trebuia să pice Guvernul Ungureanu.

Ziceam mai spre finele tabletei:

”Sub biciul lui Traian Băsescu, PDL a votat legi fundamentale ale reformei, menite să apropie ţara de standardele europene. Majoritatea parlamentară, alcătuită din turmentaţi, a votat aceste legi fără a fi o clipă conștientă de ce votează. La fel de bine, putea vota ghilotinarea fiecărui parlamentar din majoritate.

Evenimentele din 2012 s-au constituit într-un moment de cumpănă pentru această majoritate turmentată. Traian Băsescu a lăsat PDL din braţe. Venirea unui premier independent i-a lipsit pe sărăcuţii cu duhul și de singurul fir care-i mai ţinea în partid: accesul la cîte o firimitură.

Pe acest fond, baronii locali și centrali din USL au purces la o muncă de convertire a nimeriţilor întîmplător în PDL, în politică și chiar în viaţă. Le-au spus că PDL e pe cale a se destrăma. Le-au promis posturi în administraţie, locuri în colegii. Oiţele au crezut.

Dacă Moţiunea pica, poate că, tîrîș-grăbiș, PDL ar fi supravieţuit pînă în noiembrie 2012. Din nefericire, cabinetul MRU n-a fost impus de Traian Băsescu pentru ca actualul Guvern să asigure supravieţuirea agonică a PDL la Putere. Cu o personalitate precum cea a premierului, Cabinetul a fost gîndit ca un instrument prin care procesul de reforme urma să capete un nou suflu.

Exodul din PDL a dovedit nu numai că acest Guvern n-are o majoritate, dar și că majoritatea la limită nu asigură temeiul parlamentar pentru continuarea reformelor. Între supravieţuirea cîteva luni la Putere fără a putea face altceva decât să administrezi horcăitul și o moarte demnă era de preferat moartea demnă.”

Guvernarea PDL, pe care Traian Băsescu încercase s-o relanseze,  prin forțarea demisiei lui Emil Boc din 6 februarie 2012 și numirea unui Guvern aparent de tineri și de tehnocrați, condus Mihai Răzvan Ungureanu,  o personalitate din afara politicii, beneficiar a unei imagini publice excepționale, răspunzînd nevoii de Un altfel de politică, intrase în agonie  după patru ani de mandat și măsurile de austeritate. Traian Băsescu a încercat, printr-o manevră tipică personalității sale să salveze  această guvernare trecînd în plan secund pe baronii partidului și scoțînd în față figuri noi. A fost un eșec de proporții. După  o lună, în martie 2012, Traian Băsescu și-a dat seama că manevra fusese un eșec:

1. Baronii PDL și-au dat seama rapid că i MRU și  ceilalți miniștri își luaseră  în serios rolul de demnitari ai unui Guvern care voia să fie de adevăratelea, și nu o marionetă  prin care foștii să continue să fure. În consecință, baronii PDL au început să boicoteze Guvernul MRU,   complotînd pentru Căderea acestuia în Parlament.

2. Guvernarea PDL, nu mai avea nici măcar minimul suport popular. Și nu e vorba de bulbucelile diversioniste numite demonstrațiile din Piața Universității, care au revelat pericolul întruchipat de Moguli precum Dan Voiculescu, ci de rapoartele SRI care-i spuneau lui Traian Băsescu că starea de spirit a populației a atins temperatura de fierbere revoluționară. Din acest punct de vedere, unii cititori intuiesc corect intenția lui Traian Băsescu. Ea ar fi reușit dacă Guvernul MRU n-ar fi fost boicotat de baronii PDL, revoltați c-au fost depărtați de butoiul cu miere. 

Intuiesc corect și cititorii care cred că Traian Băsescu a vrut să compromită USL în perspectiva alegerilor parlamentare astfel încît dacă le cîștiga, ceea ce era sigur, le cîștiga la un scor mai mic decît cel dat de sondaje. A venit însă Suspendarea. Din perspectiva de acum îmi dau seama că ea a avut un rol benefic pentru USL. Deși l-a păstrat pe Traian Băsescu în funcție, Suspendarea a fost un moment de campanie electorală pentru USL. Debarcarea lui Traian Băsescu a fost prezentată de USL drept sancționarea Guvernării PDL, cu care președintele se identifica.

Din căderea Guvernului MRU  se pot trage două concluzii:

1. Cînd un partid nu mai are suport popular pentru a guverna, trebuie să plece urgent în Opoziție. Dacă PDL renunța la Putere la finele lui 2011, așa cum le  zvonise la un moment dat, poate că eșecul de la parlamentare nu ar mai fi fost atît de mare.

2. Traian Băsescu a vrut să facă un altfel de politică, fără a ține cont că așa ceva e imposibil cu oamenii vechi.