În anul 2002, românca Anca Şerban a decis să facă pasul emigrării. Destinaţia aleasă a fost Paris. Primul loc de muncă a fost ca vânzătoare, într-un magazin cu haine pentru copii, iar acum, la 28 de ani, este manager la o companie de consultaţă, specializată în intermedierea de servicii între companiile româneşti şi cele franţuzeşti.

În viitorul apropiat firma va avea ca obiectiv şi promovarea artiştilor români în Franţa. Experienţa emigrării i-a permis Ancăi Şerban o viziune occidentală asupra succesului, încurajând-o să-şi realizeze visurile. După o experienţă de aproape şapte ani în Franţa, aceasta este de părere că şi “înălţimile se cuceresc”, dacă există determinare şi pasiune în deciziile luate.

EVZ: Care a fost motivul pentru care ai ales această ţară în momentul în care ai decis să pleci din România.

Anca Şerban: Motivul principal a fost de a-mi urma  părinţii, care veniseră, cu ceva timp înainte, la Paris. Părinţii mei sunt reprezentanţi ai emigraţiei de tip “economic”. Atunci când au plecat, România “se  lupta” cu o economie în dezvoltare şi cu o rată record a şomajului. Cel mai important factor al plecării lor în străinătate a fost,  în mod evident,  dorinţa de a-şi asigura o bunăstare materială, pentru ei şi familia lor.

Care a fost prima ta impresie legată de Paris?

Parisul mi s-a părut, şi mi se pare încă, o lume aparte, foarte diferită faţă de aceea pe care o cunoşteam eu în România. Nu uitaţi că se spune ca el este capitala lumii. Venind dintr-o ţară care se confrunta cu moştenirile comunismului, la propriu şi la figurat, vă imaginaţi că am trăit un şoc, în sensul bun al cuvântului. Un lucru trebuie să vă mărturisesc, am ştiut imediat că aceasta este lumea în care vreau să trăiesc.

Care a fost primul tău loc de muncă în Franţa?

Nu la  mult timp de la sosirea mea aici, am găsit un post de vânzătoare, la un magazin de haine pentru copii, “Petit Bateau”, una din cele mai cunoscute mărci de haine de copii. Situat pe Champs Elysees, cu un vad comercial incredibil, mi-a dat ocazia să lucrez şi să cunosc oameni de naţionalităţi şi culturi diferite şi am învăţat foarte multe lucruri. A trebuit să părăsesc acel loc de muncă pentru că mi s-a născut fetiţa. Se încheiase o etapă din viaţa mea.

De acum era timpul să vizez obiective profesionale mai înalte. Am început să lucrez şi cu tatăl meu, care are o mică întreprindere de prestări servicii, şi să mă ocup de gestionarea administrativ-contabilă şi de publicitatea societăţii.

Cum a început experienţa ta ca manager într-o companie din Paris?

Ideea de a crea Semosa a venit acum trei ani, dar în forma actuală cabinetul nostru există de un an. (nr. compania a fost creată de Anca Şerban şi alţi parteneri români). Logo-ul societăţii, spune cam tot despre scopul acestui proiect “Semosa, pentru un viitor european”. Noi am înţeles că apartenenţa României la spaţtiul european deschide o mulţime de oportunităţi economice  pentru compatrioţii noştri. Întâi întreprinderile româneşti au posibilitatea să pătrundă pe piaţa europeană, iar întrepriderile străine se interesează, din ce în ce mai mult, de România.

Interesul nostru a fost să ne constituim ca o verigă intermediară care poate facilita acest schimb, în dublu sens. Noi acordăm sprijin administrativ pentru crearea şi gerarea întreprinderilor mici şi mijlocii înfiinţate de români, aici în Franţa. De asemenea, căutăm potenţiali parteneri întreprinderilor româneşti interesate să pătrundă pe piaţa franceză. Următorul pas va fi în domeniul cultural-artistic. Prin Semosa vom încerca să producem artişti români pe scenele franceze şi vom organiza şi evenimente, congrese, conferinţe, concerte, saloane de expoziţii şi spectacole.

Cum se prezintă piaţa de muncă franţuzească în ceea ce priveşte firmele de consultanţă?

În Franţa, cabinetele de consultanţă sunt foarte des întâlnite, pentru că agenţii economici sunt obişnuiti cu astfel de practici.

Consideraţi că activitatea va fi afectată de criza economică?

În contextul economic actual, criza nu ne împiedică să ne continuăm activitatea, suntem foarte atenţi la cerinţele clientului, răspundem prompt la cererea lui şi, în final, venim cu o ofertă adaptată nevoii lui.