Cartea „Noul Aliat: regândirea politicii de apărare a României la începutul secolului XXI”, scrisă de George Maior, aduce în atenţia cititorilor o abordare atât teoretică, cât şi experienţa practicianului în reforma pe drumul către NATO.
Autorul tratează într-un mod extins şi curajos evoluţia armatei în perioada 2001-2004, reforma, reducerile de perso nal şi profesionalizarea armatei. George Maior a fost direct implicat în acest domeniu, ca secretar de stat la MApN pentru politică de apărare şi integrare în perioada aderării la NATO. Adept al unei reforme drastice a structurii de forţă, susţinător al unor politici de personal similare modelelor anglosaxone - pe baza experienţelor ce conţin managementul carierei, rolul funcţionarilor publici, militarul ca manager versus militarul ca luptător -, autorul analizează atât plusurile, cât şi minusurile reformelor derulate.
George Maior susţine că, de fapt, controlul civil şi democratic asupra armatei nu este un dat, ci un proces, cu suişuri şi coborâşuri, un demers continuu. Dezbaterea ar trebui să se refere, probabil, şi la teme precum intervenţiile militare aliate din Balcani, discuţiile cu privire la reforma sectorului de securitate din Irak şi greutăţile furnizării capabilităţilor de nişă pentru războiul din Afganistan. Mai mult, în actualul context, reformarea mai profundă a Armatei Române ar trebui să se întemeieze şi pe dezbaterea calificată între civili şi militari. În contextul actualelor greutăţi inclusiv bugetare ale Armatei Române, revenirea la principiile de bază ale integrării este un exerciţiu util pentru politicienii români cu responsabilitate în domeniu, dar şi pentru cei din statele aspirante către admiterea în Alianţă. (Iulian Chifu)
Recomandările noastre
