Taci și înduri ca să scapi cu viață? Te lupți pentru onoarea ta și poate mori? Dar dacă mori și dacă te supui. Ce faci? Mai bine nu te expui!

În primul rând paza bună trece primejdia rea. Aici poate unii oameni se vor supăra, dar există o noimă când observi că multe infracțiuni cu tentă sexuală se petrec într-un climat care favorizează crima : noaptea, nu ziua, în zone mărginașe, în compania fie a unor persoane străine fie, mult mai des, persoane cunoscute și cu care victima are o relație „de încredere”. Educația formal-corectă a unei femei ar trebui să includă, ceea ce în vremuri astăzi apuse se întâmplă, conștientizarea faptului că dacă nu te bagi în bucluc, nici buclucul nu te caută. În cele din urmă, singura cale de-a evita agresiunea fizico-sexuală e să o eviți pe de-a întregul. O poveste apocrifă din psihologie sună așa: „Dacă ai 16 ani și ești într-o fustă scurtă și o bluză decoltată, la trei dimineața, într-o cameră de hotel cu Mike Tyson, cam ce-ar putea să se întâmple?”. Apologeții feminismului susțin despre cele mai sus că e o formă brutală de misoginism. Dacă așa este, e vorba de un misoginism empiric validat.

Un apel pe speed-dial te poate salva

În momentul în care intră în desfășurare un lanț de evenimente care cresc nivelul de alertă cu privire la o eventuală agresiune fizică/ sexuală, telefonul din dotare - presupunând că victima are telefon la ea - ar trebui să aibe o funcție de apel automat 112. Se cheamă speed-dial, anume dacă apeși lung o tastă automat se formează numărul. La rândul lor, cei de la 112 ar trebui să aibă o politică despre telefoanele la care clientul/ clienta sună ambiental, și nu răspunde imediat la solicitarea operatorului. În măsura în care se înregistrează ambiental, se poate sugera adresa orientativă, și se poate cere ajutor. 

Te supui și scapi sau te bați și nu știi dacă ajungi la morgă

Admițând că lucrurile ajung într-o situație în care crima sexuală devine o inevitabilitate, nu există cuvinte pe care să le poți oferi victimei. Există experiența anterioară a supraviețuitorilor de agresiune. Fiecare a supraviețuit într-un fel. Majoritatea au considerat că dacă nu antagonizează agresorul își cresc șansele să „scape”. E incorect, în schimb, să propui unei victime de viol că ar trebui să se supună ca să nu supere violatorul. E foarte important ce se întâmplă după un viol, și aici femeile e nevoie să înțeleagă câteva lucruri. 

Anume că au nevoie să meargă urgent la medic pentru prelevarea de probe biologice și expertiză medico-legală. Oricât e de rușinos, traumatizant, singura șansă prin care un violator poate ajunge să fie pedepsit pentru fapta lui, prin lege, e să existe probatoriu. Simpla poveste despre o agresiune sexuală, în absența probelor care să coroboreze sau martorilor, este trist, dar adevărat -  este doar o poveste.

Au nevoie să depună o plângere la poliție. Fără o astfel de plângere, chiar dacă violul este o faptă de natură penală imprescriptibilă, anchetatorii nu se pot auto-sesiza.

Au nevoie să discute cu un medic psihiatru. Agresiunea fizică, dar și sexuală pun subiectiv, uneori și obiectiv, viața persoanei în pericol. Răspunsul la trauma extremă poate varia, de la plâns, anxietate și panică, până la șoc emoțional, sau sindrom acut de stress post-traumatic. Simplul fapt că vorbești de el nu ajută, este o stare medicală care trebuie asistată medical. Luată în gardă la timp, scad șansele să devină o problemă cronică de sănătate. Medicul psihiatru este și un liant cu psihologul/ psihoterapeutul/ consilierul specializat pe traumă. 

Importanța confesiunii

Dar mai ales. Mai ales. Dincolo de tot și de toate. Dacă o femeie a fost agresată fizic și/sau sexual, e foarte important să VORBEASCĂ. În cele din urmă crima asupra femeii este prin impunerea tăcerii, și-a obedienței, prin mijloace de violență. Dacă îți ridici vocea, dacă demaști agresorul pentru ce este, el nu-și va fi dus fapta până la capăt. 

Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru