Ziua de 1 Martie este un motiv de bucurie în plus pentru femeile-ofiţer din arma auto.
Astăzi sunt sărbătorite deopotrivă Ziua Mărţişorului şi cea a Automobilistului militar. Însă, chiar dacă este vorba de o dublă aniversare, „roata se învârte” încontinuu pentru cursantele de la Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă „Mihai Viteazul” din Piteşti şi vor uita repede că azi au primit flori. Se vor urca din nou, mâine, dis-de-dimineaţă, la volanul transportoarelor amfibii blindate (TAB), al maşinilor de luptă (ML) sau la levierele tancurilor.
Se vor avânta cu viteză prin bazinul spe - cial amenajat pentru exerciţii, aşa cum au învăţat de la plutonierul adjutant principal Iordache Arsenescu, consilierul comandantului unităţii de instruire din Piteşti, un adevărat „amfibian” veteran. Un om de 52 de ani care ştie că noroiul, unsoarea şi motorina sunt fraţii şi surorile lui şi că pâinea colorată de multe ori în negru, mâncată în grabă pe TAB, are un gust mai bun decât cea de la popotă. Mărţişorul auto Sublocotenentul Diana Vasile are doar 23 de ani. A devenit ofiţer de carieră după ce a urmat cursurile Academiei For ţelor Terestre de la Sibiu. Este în prezent cursant al Şcolii de instrucţie din Piteşti şi vede arma auto ca pe o provocare, însă este convinsă că poate face faţă cu brio greutăţilor, la fel precum bărbaţii.
Deocamdată, ea nu este o eroină precum plutonierul Arsenescu, „generalul” subofiţerilor cum îi spun cursanţii, ci doar o tânără cu aspiraţii. Nu este însă timpul pierdut. Ştie că este sprijinită de familie în decizia sa de a urma cariera militară, o familie care nu ezită să o felicite de două ori, în fiecare an, de 1 Martie. Diana Vasile a optat pentru o specializare logistică şi tehnică, arma tancuri şi auto îndeplinind toate criteriile dorite de ea. Luptătorul cu natura Plutonierul major Alexandru Dicu, 33 de ani, este, în momentul de faţă, comandant de grupă TAB şi spune că îşi serveşte patria cu onoare şi că îi face plăcere munca de automobilist militar. Chiar dacă nu a fost pe câmpul de luptă, el s-a luptat cu natura. A participat afectiv şi efectiv la salvarea unor vieţi omeneşti. În 1999, la inundaţiile care au fost în zona de graniţă a Timişoarei, împreună cu un coleg de-al său au salvat cu TAB-ul mulţi oameni sinistraţi şi izolaţi, victime ale furiei naturii. A ajutat chiar şi la salvarea unui alt transportor scufundat într-un canal de irigaţii, aflat în misiune de salvare. CARIERĂ Şofer, doar în civilie
Automobilistul militar este mai mult decât şofer. Prin pregătirea de care are parte chiar de pe băncile şcolii, el devine un bun tactician, un bun specialist în exploatarea maşinilor de luptă. „Şoferia este pentru viaţa civilă, nu şi pentru organismele militare”, explică col. dr. Emilian Pîsu, comandantul şcolii. Mai presus de toate însă, automobiliştii militari sunt oameni inimoşi şi inventivi. Oameni capabili de a proiecta şi de a duce la bun sfârşit acţiuni complexe pe câmpul de instrucţie sau de luptă. Cu toate acestea, din când în când, automobiliştii auto mai iau şi câte o gură de motorină când încearcă să repare ceva, după cum spune lt.-col. Viorel Brat, comandantul centrului de instruire pentru tancuri şi auto.
PASIUNE. Tancul este cea de-a doua casă pentru mulți dintre automobiliștii militari
Recomandările noastre
