Mâncărurile preferate ale dictatorilor. Ce mâncau Hitler, Stalin sau Ceaușescu
- Otilia Luca
- 5 decembrie 2014, 11:51
Mâncarea îți poate afecta starea de spirit și îți poate influența viziunea despre lume, scriu Victoria Clark și Melissa Scott în cartea ”Cinele dictatorilor: Un ghid de prost gust pentru a-i mulțumi pe tirani”, în care trec în revistă mâncărurile preferate ale dictatorilor din secolul 20.
Odată cu înaintarea în vârstă, majoritatea dictatorilor deveneau obsedați de calitatea mâncării, au observat autoarele ghidului. În ultimii ani ai vieții, Kim Il-sung, spre exemplu, mânca orez selectat bob cu bob, iar Nicolae Ceaușescu obișnuia să bea suc de legume crude, încercând să evite mâncărurile solide.
Majoritatea dictatorilor proveneau din mediul rural, din familii modeste, iar rădăcinile lor se reflectau și în gusturile culinare. Tito mânca cu plăcere bucăți de grăsime de porc încălzite, iar Ceaușescu avea o slăbiciune pentru ciorba de găină. Antonio Salazar mânca adesea sardine, ce îi aminteau de copilăria sa marcată de lipsuri.
Adolf Hitler avea probleme cu sistemul digestiv și adoptase o dietă vegetariană. Mai mult decât atât, se pare că dictatorul nazist obișnuia să povestească la mese despre atrocitățile din abatoare, astfel încât comesenilor săi care mâncau produse din carne li se tăia toată pofta.
Stalin avea o apetență pentru mâncarea georgiană, el fiind născut în Georgia, iar mesele sale erau îmbelșugate. Dictatorului rus îi plăcea să aibă invitați la masă, petrecerile țineau până spre orele dimineții, iar invitații erau obligați să participe la diverse jocuri de beție. Nikita Hrusciov își amintește că Stalin ținea toasturi dese, iar comesenii trebuiau să treacă prin faţă lui, să închine cu el paharul şi deci să bea.
De menționat este și faptul că dictatorii aveau oameni desemnați să le guste mâncarea. Hitler avea 15 persoane care îi gustau mâncarea, care ajungea pe farfuria sa după 45 de minute de la gustare, pentru a se asigura că degustătorii supraviețuiau.
Nicolae Ceușescu nu mergea nicăieri fără un ofițer de Securitate de profesie chimist, care îi testa mâncarea într-un laborator mobil pe care îl purta la el.