Bătaie pe chinezăriile puse la vânzare la prăvălia Fiscului
- Adam Popescu
- 13 decembrie 2010, 18:15
Sute de bucureşteni s-au înghesuit în faţa primului magazin de produse confiscate deschis de Fisc în Bucureşti, vrând să prindă chilipirurile despre care auziseră la televizor
De dimineaţă, în jurul orei 5.00 când termometrul arăta câteva grade sub zero, primii cumpărători s-au aşezat la coadă în faţa magazinului deschis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), situat pe strada Măriuca nr. 14, în sediul unde a funcţionat Serviciul Gestiune Declaraţii (persoane juridice) din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice a Sectorului 4. Văzuseră cu o zi înainte la televizor că Fiscul dă chilipiruri şi voiau să fie primii care să aibă de unde alege. Până la ora 9.00, când s-a deschis prăvălia, la coadă erau deja peste o sută de persoane. Iar numărul lor a continuat să crească, ajungând la 400 în jurul prânzului. Majoritatea pensionari, veniţi cu cărucioarele de cumpărături cu care rareori îşi fac plinul în câte-un hipermarket, după cum spune o pensionară dată cu ruj şi purtând o căciulă de blană, cu un aer demodat. "Am venit la 6.30 şi am stat la coadă până la 9.00, dar când am ajuns în faţa magazinului, mi-am dat seama că mi-am uitat portofelul acasă", spune femeia. Aşa că s-a dus acasă după bani şi acum stătea lângă vitrină, nemaiîndrăznind să se aşeze la coada care, între timp, se dublase. Dinăuntru se vedeau câteva capete care căutau printre rafturile cu haine. "Vreau să îi iau nepotului meu o pereche de adidaşi cadou că împlineşte 17 ani. Sper să mai găsesc ceva când intru", mai spune aceasta. Lângă ea, câţiva agenţi de la Poliţia Sectorului 4 păzeau intrarea în magazin, lăsând să treacă doar câte 10 persoane o dată. Din când în când izbucnea câte unul dintre cei care aşteptau la uşă, nemulţumiţi că nu le mai vine rândul sau că jurnaliştii sunt lăsaţi să treacă. "Poate cumpăraţi ceva", a şuierat un pensionar ameninţător către trei jurnalişti care pătrundeau în dugheana Fiscului. "Şi-au bătut joc de noi" Cei care ieşeau din magazin erau repede încercuiţi de către alţii care sprijineau vitrina şi chestionaţi asupra mărfurilor şi preţurilor. "Nu e mamă nimic de cumpărat", a zis o doamnă cu ochelari şi căciulă de astrahan, ieşind. "Şi-au bătut aştia joc de noi, nenorociţii ăştia de la televizor care ne-au minţit că e marfă bună. Sunt numai chinezării",a continuat nervos femeia care se trezise de la 4 şi se aşezase la coadă în jurul orei 6. De-abia la 10.30 reuşise să ajungă la intrare. "Sunt mulţi care se bagă în faţă, mamă", s-a mai plâns femeia. La câteva minute după ea, a ieşit un pensionar derutat, care a fost rapid asaltat de curioşi. "Ce ţi-ai luat , domle?" l-a întrebat o pensionară. "Am venit după lenjerie de pat, dar se terminase, aşa că mi-am luat două beri. E 1.5 lei una", i-a răspuns acesta. "Cum ţi-ai luat domne bere pe vremea asta?" a insistat femeia. "Păi ce treabă ai dumneata, o beau acasă", a venit replica bărbatului. "Păi ce domne, ai cald acasă? N-ai oprit repartitoarele când ai plecat?", a continuat pensionara, chiar dacă interlocutorul dădea semne că vrea să plece. Alţii care ieşeau au venit cu explicaţii suplimentare, lămurind-o pe femeie asupra ofertei: e 2 lei sucul la jumătate, 6 lei bluze "de dame nu prea frumoase", ghiozdane la 9 lei, papuci la 8 lei. "Nu-mi place nimic, dar dacă tot am venit, n-o să plec cu mâna goală" Înăuntru, în trei încăperi foarte bine încălzite, pe rafturi şi pe umeraşe aşteptau produsele confiscate. Oferta nu era prea bogată. Haine made in China, încălţăminte din înlocuitori ai pielii, cratiţe, chibrituri, câteva tipuri de suc, bere şi decoraţiuni de Crăciun. "Cam cu 30% mai ieftine ca în magazin", comentează un tânăr cu hanorac alb, care umpluse o sacoşă de hipermarket cu globuri şi instalaţii. "Nu-mi place nimic, dar dacă tot am venit, n-o să plec cu mâna goală", explică el, adăugând că nu e de-ăsta prost să stea la coadă cu orele. "Cum am venit, m-am băgat în faţă şi am şi intrat." Lângă el, o tânără era mulţumită de achiziţia făcută. Găsise un pardesiu cu 15 lei. "Nu e gros, dar la banii ăştia merge", a precizat ea. Nici materialul nu îi plăcea prea tare, "dar ce să ceri pentru 15 lei". De dincolo de vitrina apărată cu gratii de fier, oameni nervoşi strigau către cei din prăvălie: "hai mai repede, ce dracu cumpăraţi atâta, mai lăsaţi-ne şi nouă!". În spatele lor, se iveau capete-capete, care erau direcţionate de poliţişti la coada zvârcolită de sute de persoane ce a scos strada Măriuca din anonimat pentru o zi.