Dragnea nu-i Orban Doi! Am citit zilele trecute rezultatul unui sondaj de opinie realizat în Ungaria și rezultatele m-au lăsat cu gura căscată! FIDESZ, partidul lui Viktor Orban conduce detașat cu 39 la sută din opțiunile electoratului.

Pe locul doi vine ultranaționalistul Jobbik cu 9 la sută și alianța social-democrată cu 7 la sută. 34 la sută din votanți sunt nehotărâți.

În rândul votanților hotărâți să vină la vot, FIDESZ are 54 la sută din opțiuni, iar Jobbik 14 la sută. Restul nu contează...

S-a spus de multe ori că Liviu Dragnea vrea să-l imite pe Viktor Orban. Rezultatele acestui sondaj ne demonstrează că este o comparație exagerată.

Voi încerca să analizez succint câteva motive.

1. Viktor Orban este prim-ministru. Liviu Dragnea a evitat să-și asume responsabilitatea, așa că a propus trei prim-miniștri slabi. Doi au "fugit de sub escortă", al treilea dă semne că ar vrea să facă, dar deocamdată poartă pantofi cu tocuri și are coafură înaltă. Diferența este dată de faptul că politica Ungariei a fost făcută pe față, asumat de către Orban, nouă Dragnea ne servea modelul liderului trezit din somnul de după-amiază.

2. Consecvența politicilor guvernamentale. De la lupta împotriva imigrației, la creditele populației în franci elvețieni, Viktor Orban a dus o campanie electorală permanentă. Care a avut sprijinul cetățenilor. Astfel încât 1,15 milioane de unguri au semnat pentru inițiativa sa de stoparea imigrației. Fără să-i pese de UE sau alți parteneri strategici. În România, Liviu Dragnea a pierdut cel puțin doi ani în atitudini șovăielnice, în scandaluri interne de partid, blocaje instituționale sau constituționale. Nu a luat niciodată o decizie majoră, preferând tratative de culise sau sperând la o recunoaștere internațională. Care nu mai vine...

3. Presa independentă nu există în Ungaria. Nici în România nu există, numai că Liviu Dragnea nu a reușit performanța lui Viktor Orban de a ține sub control principalele mijloace de informare. Astfel încât a devenit mult mai profitabil să fi anti-Dragnea decât invers. Cu mici excepții, bineînțeles. 

4. Campania electorală permanentă. Aici este cheia succesului liderului ungar. A știut să citească sondajele, să aleagă temele potrivite și să se dovedească același conducător inteligent care de câteva cicluri electorale câștigă alegerile, instituind un regim de tip Erdogan ales democratic. Ce-și poate dori mai mult un lider european?

5. România nu-i Ungaria. Exercițiile de autoritate ale comisarilor de rit bruxellez la adresa României nu au avut aceeași virulență când venea vorba despre Ungaria. Explicația mea este simplă și are o rădăcină istorică. Ungaria a făcut parte din monarhia bicefală, are sprijinul permanent al Austriei și Germaniei, este o țară catolică care este liderul Grupului de la Vișegrad, are o politică externă pe plan european mult mai coerentă decât România. 

Astea sunt doar câteva, vă invit să adăugați. Sau să combateți.