În timp ce la Bucureşti se discută despre o tentativă de lovitură de stat executată de sindicate la comanda mogulilor Vîntu şi Voiculescu aflaţi în sfera de influenţă a Rusiei, Rusia ni s-ar putea alătura, nu peste mult timp, sub scutul antirachetă.
De ce s-ar amesteca Kremlinul în tulburările sociale din România în aşa fel încât mâna lui lungă să fie văzută nu doar de serviciile secrete, ci şi de comentatori publici şi de bloggeri, înaintea summitului NATO de la Lisabona? NATO caută un rol practic pentru Rusia în noua arhitectură de securitate, iar tandemul franco-german întrezăreşte în viitor un spaţiu comun de securitate UE-Rusia. Atât pentru SUA, cât şi pentru Europa, conceptul de securitate se declină, mai nou, şi în limba rusă.
Cei care cred că văd mai clar prin ceaţa evenimentelor confruntarea dintre Bucureşti şi Moscova au şi un răspuns: Moldova. Moldova este într-adevăr un câmp de bătălie electorală între forţele pro-occidentale susţinute şi de Bucureşti şi cele pro-ruse care plănuiesc pentru republică un fel de perestroikă dirijată de la Moscova. Numai că şi aici ceva s-a schimbat. Pentru prima dată Rusia, prin preşedintele Dmitri Medvedev, a invitat România la negocierile privind Transnistria, subliniind că succesul va depinde şi de poziţia României pe care liderul rus a invitat-o să fie mai calmă pentru a nu speria Tiraspolul. Şi pentru prima dată preşedintele Traian Băsescu admite, fără trimiteri la pactul Ribbentrop Molotov, că România ar putea semna un acord de frontieră cu Republica Moldova.
Băsescu foloseşte ca pretext intern pentru tratatul de frontieră consolidarea credibilităţii Alianţei pentru Integrarea Europeană în lupta sa electorală cu comuniştii, care astfel şi-ar pierde argumentul că România vrea să acapareze Moldova. Sare în ochi o coincidenţă: angajamentul lui Băsescu intervine după vizita cancelarului german Angela Merkel. Atât vicecancelarul Guido Westerwelle neoficial, în urmă cu câteva luni, cât şi cancelarul Angela Merkel oficial au insistat pe lângă Traian Băsescu să semneze tratatul de frontieră care ar fi necesar unităţii Republicii Moldova. Şeful filialei moscovite a fundaţiei americane Carnegie, Dmitri Trenin, remarca la sfârşitul săptămânii trecute pentru revista conservatoare "The National Interest" că Moldova este "proiectul-pilot şi testul hârtiei de turnesol" pentru colaborarea pe probleme de securitate dintre UE şi Rusia.
Îşi va sacrifica România pentru binele Moldovei visele de unire? Prin binele Moldovei la Berlin şi Paris se înţelege exclusiv unitatea ţării şi retragerea trupelor ruseşti din Transnistria, şi presupune o negociere cu Rusia. Greu de spus dacă Bucureştiul este implicat în acest "proiect-pilot". Sigur e că, în timp ce SUA şi principalele state din UE au trecut la resetarea relaţiilor cu Rusia în contextul dosarelor de terorism şi proliferare a armelor nucleare, spre confuzia, uneori chiar spre nemulţumirea actorilor instituţionali români implicaţi în problemele de securitate, relaţiile dintre Bucureşti şi Moscova rămân ambigue. Două scandaluri de spionaj derulate în România şi Rusia, acuzaţii reciproce pe deasupra Moldovei, declaraţii nediplomatice în campania electorală din România. Dacă acestei serii de evenimente neplăcute îi adăugăm şi faptul că România a cerut explicaţii Franţei privind vânzarea către Rusia a navelor de război Mistral, ce-i drept pe canale diplomatice şi în surdină, spre deosebire de baltici şi polonezi, atunci tabloul este de conflict. Pe de altă parte însă, cooperarea României cu Rusia în domeniul energetic pare mai înfloritoare ca niciodată. Şeful Gazprom tocmai şi-a încheiat vizita în România, unde a convenit realizarea unor studii comune de fezabilitate pentru South Stream, printre altele. Or, despre Gazprom s-a spus, nu o dată, că este braţul Kremlinului.
O discuţie despre o posibilă aderare a Rusiei la NATO în viitor ar părea în România bizară. Rusia rămâne în imaginarul colectiv, la nivel oficial, dar şi la nivelul instituţiilor de securitate, o ameninţare. Şi totuşi această ipoteză a fost lansată în dezbatere în primăvară de trei experţi germani, unul dintre ei fiind Volker Ruhe, fost ministru al apărării în mandatul lui Helmut Kohl. Până ca România să-şi lămurească relaţia cu Rusia, Rusia ar putea să-şi depună candidatura pentru NATO. Şi răspunsul ar putea fi diferit de cel primit de fosta URSS în 1954.
Recomandările noastre
