De azi până pe 28 octombrie, ziua în care filmul lui Andrei Ujică are premiera, veţi putea citi în "Evenimentul zilei" părerile unor personalităţi culturale despre "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu".

"Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", de Andrei Ujică, este mai mult decât un film. Reprezintă un document istoric care marchează trecerea la altă etapă privind modul în care ne raportăm la perioada comunistă.

De aceea, de astăzi până pe 28 octombrie, ziua în care lungmetrajul lui Andrei Ujică are premiera în România, veţi putea citi în "Evenimentul zilei" părerile unor personalităţi culturale despre "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" şi despre posibilul său impact asupra societăţii contemporane.

Cel dintâi text îi aparţine scriitorului Livius Ciocârlie, autorul volumelor "Realism şi devenire poetică", "Eseuri critice", "Un Burgtheater provincial", "Clopotul scufundat", "Fragmente despre vid", "Viaţa în paranteză", "Cap şi pajură", "Trei într-o galeră", "Caietele lui Cioran", "De la Sancho Panza, la Cavalerul Tristei Figuri" şi "...pe mine să nu contaţi, convorbiri cu Mircea Bentea".

O PERSPECTIVĂ AVIZATĂ

Între oglinzi

Livius Ciocârlie, scriitor

Dacă Andrei Ujică ar fi recompus la începutul anilor '90 "autobiografia" lui Nicolae Ceauşescu aşa cum a făcut-o acum, am fi fost intrigaţi. Ni s-ar fi părut că nu este destul de crâncenă. Astăzi, după două decenii, avem, cred, distanţa necesară pentru a privi lucrurile calm şi reflexiv.

Filmul ne aşază între două oglinzi: imaginea oficială a devenirii lui Ceauşescu şi cea pe care o purtăm în noi, a lui şi a noastră în vremea lui. Şi ce vedem? Primind omagiul domnitorilor ţării sau ţinând un discurs de tribun câtorva apropiaţi, Ceauşescu e la fel de ridicol cât îl ştiam. E entuziasmat când citeşte discursul funebru la moartea lui Gheorghiu-Dej. Uneori e stânjenit. Poate fi şi simpatic trăgând, ca să treacă mingea, de plasa terenului de volei. În rest, tot timpul stăpân pe sine, chibzuit, prompt, cunoscându-şi pe de rost partitura şi limba de lemn. Nu e paranoic, cum credeam că-l ştim. Avem ocazia să confruntăm variantele. Iar noi? Nu stăm la cozi, nu tremurăm de frig în case şi la serviciu. Nu ne supraveghează, nu ne hăituieşte nimeni. Era şi firesc ca în ochii autobiografului - şi în arhiva păstrată, nu mă îndoiesc - să nu apărem aşa. Atunci, ce facem? Aclamăm.

Aclamăm în săli, pe stadioane, în pieţe, pe bulevarde, înşiraţi pe "traseu". Până şi când ne distrăm, ca la moşi, în zilele festive părem traşi de sfori. E falsă imaginea asta? Incompletă, sigur; falsă, nu. E un fapt. Cât entuziasm real era în răcnetele noastre nu putem să măsurăm. Că ele îi furnizau combustibil lui Ceauşescu e un fapt.

Combustibil îi ofereau de asemenea politicienii - şi chiar oamenii de pe stradă - occidentali, aceia care-l ţineau aproape de inimă pe Ceauşescu, îl purtau în lungi belles américaines, în caleşti, în vorbe umflate. Cum vor reacţiona ei acum, revăzându-se? După primele semne, încântaţi, ca unii cărora gura nu le miroase şi usturoi n-au mâncat. Că înmărmuritorul spectacol festiv de masă de la Phenian e încă actual i-ar putea face să tresară. Şi pe noi, pe toţi băştinaşii planetei, să ne sară inima în piept.

Imaginea oficială a lui Ceauşescu? Nu e bine spus. Refuzându-şi orice discursivitate, distanţându-se aristocratic de retori şi limbuţi, Andrei Ujică a cusut din materialul clientului un surtuc nou. Punctul lui de vedere nu e la vedere. Ne lasă să-l aproximăm. Ca orice artist autentic, ne-a întins şi curse. Pe unele le vom evita, pe toate nu vom reuşi.

Cunoscătorii vor şti să observe cu ce mijloace specifice a făcut Andrei Ujică din filmul său o meditaţie asupra relaţiei dintre imaginile tot mai evidente pe care ni le oferă trecutul şi, pe de altă parte, proiecţia noastră asupra lui.

Asupra Istoriei, la urma urmei, aşa cum se constituie ea în document şi cum rămâne deschisă oricărei interpretări. Ca nespecialist, am un alt criteriu de apreciere. Trei ore, aflasem. E prea mult, mi-am zis. Prins în jocul magicianului, acceptându-i provocarea, nici nu ştiu cum au trecut.

PROIECŢIE

Un bilet din trecut la un film prezent

• Românii care mai păstrează în colecţiile personale bancnote de 5 lei din perioada comunistă le pot folosi pentru a intra la premiera de gală a filmului regizat de Andrei Ujică. Joi, 28 octombrie, de la ora 18.00, la Sala Palatului, cei care prezintă la intrare 5 lei din Republica Socialistă România au acces la proiecţia-eveniment a primului film despre dictatorul român de după 1989, "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu".
• Decupat din peste 1.000 de ore de imagini de la Arhiva Naţională de Filme şi Televiziunea Română, lungmetrajul acoperă 25 de ani din viaţa dictatorului.

• Intrarea este deschisă publicului. Elevii şi studenţii au acces gratuit la proiecţie. Biletele costă 5 lei şi pot fi cumpărate de la Sala Palatului şi din reţeaua biletoo.ro (Librăria Eminescu, Magazinul Victoria - Midola Music, Muzica Store, Palatul Naţional al Copiilor).

• Din 29 octombrie, filmul va fi proiectat în Bucureşti la Hollywood Multiplex, AFI Cotroceni, Cinema Studio şi Noul Cinematograf al Regizorului Român. În ţară, va fi proiectat la Timişoara şi Cluj.