Engleza precară nu l-a împiedicat niciodată pe Traian Băsescu să croşeteze neprotocolar alături de omologii săi europeni.
Domnul Băsescu râde cu gura până la urechi, în egală măsură, alături de preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi de premierul italian Silvio Berlusconi. Domnul Băsescu a reuşit chiar performanţa, aproape unică în peisajul european, de a-i smulge hohote de râs cancelarului german Angela Merkel, un personaj obişnuit să-şi dozeze atent reprizele de jovialitate. Domnul Băsescu are însă limitele sale, dincolo de care orice zâmbet se transformă în grimasă, iar engleza nesigură devine tăcere deplină. Sunt genul acela de limite care-ţi asigură un loc călduţ în cărţile de istorie, cel mult mediocru, dar niciodată dezastruos.
Marţi, vizita Angelei Merkel la Bucureşti l-a forţat pe preşedintele României să zâmbească puţin şi să tacă îndelung. Nu era vorba nici despre Schengen, nici despre corupţie, nici despre integrarea ţiganilor sau datoriile statului către investitorii germani. Printre toate acestea, domnul Băsescu ar fi putut naviga lin, precum în zilele bune pe mare, când micile furtuni nu îi dădeau bătăi de cap. De ce a venit, totuşi, cancelarul celei mai puternice ţări europene la Bucureşti? Răspunsul cel mai puţin măgulitor ar fi acesta: pentru că era aproape de Bulgaria, acolo unde Merkel a mers înainte să poposească la Cotroceni.
Diplomaţia germană nu şi-ar fi permis gafa de a ignora capitala României, în contextul dezbaterii inflamate din jurul subiectului Schengen. Ca atare, nici n-a făcut-o, venind la Bucureşti cu un mesaj clasic despre nevoia de reformă şi cu obişnuitele "urecheli" pe tema incapacităţii României de a aşeza pe un făgaş normal chestiuni istorice. De exemplu, retrocedările proprietăţilor etnicilor germani deportaţi sau vânduţi la bucată în perioada regimului comunist. Majoritatea mediilor de informare au înghiţit rapid pastilele "tehnice" despre condiţiile intrării în zona Schengen, de parcă România chiar va îndeplini vreodată criteriile formale aşezate pe hârtie. Un strop de adevăr nu strică: nu le va îndeplini, aşa cum nu le-a îndeplinit nici în cazul aderării la Uniunea Europeană, indiferent că lupa critică a purtat etichetă franceză, britanică sau germană. Dincolo de o anumită stabilitate democratică, criteriile politice fac legea în astfel de cazuri. De aceea, probabil că România va intra în spaţiul Schengen chiar şi cu piatra corupţiei de la frontiere atârnată de gât.
Altceva dă însă de gândit. În Bulgaria, acolo unde dilemele ar trebui să fie mult mai mari, din cauza frontierei cu Turcia şi a filierelor de contrabandă, mesajul transmis de Merkel n-a fost, precum în cazul României, atât de sugestiv. Explicaţia e simplă. Pur şi simplu, acolo nu există miza politică şi nici subteranele unei relaţii cu bătaie lungă. Cea dintre Germania şi Federaţia Rusă. Ce vrea Angela Merkel de la Traian Băsescu? A spus-o limpede, într-un mesaj care ar fi meritat o analiză amplă: "Obiectivul nostru este să rezolvăm conflictul dintre Moldova şi Transnistria. Cred că România poate juca un rol important aici. Ştiu că se fac eforturi pentru semnarea unui tratat de frontieră de către România şi Moldova, cred că aceasta e direcţia în care trebuie să continuăm". Ultima dată când a simulat jocul acesta în estul Europei, Berlinul a făcut-o printr-un acord ultrasecret, braţ la braţ cu Uniunea Sovietică. Şapte decenii mai târziu, cancelarul german sugerează României să recunoască Pactul Ribbentrop-Molotov. Un tratat de frontieră cu Moldova exact asta ar însemna: fixarea graniţei de pe Prut în condiţiile istorice trasate de înţelegerea ruso-germană.
În cultul său impenetrabil pentru uniformă şi drapel, Traian Băsescu pulsează intens în proximitatea subiectelor istorice sensibile. Sub preşedinţia sa, România nu va semna niciodată un tratat care să consfinţească Pactul. Marţi, după ce Merkel a vorbit, Băsescu a preferat să tacă. Pentru un şef de stat care iubeşte controversa, mişcarea e surprinzătoare. În aşteptarea deciziei finale pentru Schengen, Băsescu nu-şi permite însă să fie vocal. Oricum, pe un tratat de frontieră cu Moldova nu-şi va pune semnătura, indiferent de presiunile Germaniei. O ţară legată de Rusia prin nenumărate interese energetice şi strategice. La Bucureşti însă, domnul Băsescu are alte planuri. Iar printre ele nu se află acela de a intra în istorie, braţ la braţ, alături de Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop.
Recomandările noastre
