Bucureşteni de clasă medie vând ori schimbă apartamente şi se împrumută la bănci pentru a se stabili în afara oraşului. Autorităţile rămân în urmă, nereuşind să ofere transport în comun, educaţie, locuri de muncă.

Florentina Ion a dat anunţ pentru a găsi pe cineva dispus să îi ofere, în schimbul apartamentului cu trei camere din Colentina, o casă în Bragadiru sau Cornetu, localităţi aflate la 8-10 kilometri de Bucureşti. "Ce îmi doresc? Simplu: linişte şi un loc mai sigur pentru copii."

Dorinţa Florentinei, mamă şi soţie, este una comună multor familii bucureştene. În lipsa banilor şi descurajată de dobânda mare la credite, schimbul propus de ea este doar o soluţie de criză spre visul vieţii la curte. La 3-4 kilometri sud-vest de Bucureşti, pe drumul european care duce spre Alexandria, vilele se îndeasă unele în altele, lăsând între ele doar câteva fâşii înguste de verdeaţă.

Cele mai multe loturi au între 300 şi 500 de metri pătraţi, deoarece fiecare bucată de pământ e preţioasă: un singur metru pătrat costă între 30 şi 100 de euro. Acum cinci ani, nu exista nicio casă pe acest teren din oraşul Bragadiru, iar un metru de teren costa cel mult 10 euro. Pe Smârdan, una dintre zecile de străzi ale noului cartier, sunt 60-70 de vile, toate construite în ultimii patru ani.

Trei familii care au ales viaţa la curte

Răzvan Toma a vândut cu 80.000 de euro un apartament în zona Lacul Tei, din nordul Bucureştiului, pentru a-şi ridica o casă în noul cartier din Bragadiru, pe un teren al tatălui său. În Voluntari, un alt oraş din Ilfov, Ermina Dumitrescu locuieşte de circa 15 ani, deşi are un apartament în cartierul bucureştean Drumul Taberei.

Şi soţii Hruscovschi au ales, în urmă cu trei ani, să se mute din Bucureşti undeva între Bragadiru şi comuna Buda. De la aceştia, aflăm punctele tari şi pe cele slabe ale vieţii la "umbra" Capitalei.

Arhitectul-şef al Bucureştiului, Gheorghe Pătraşcu, spune că, în ultimii 20 de ani, s-a dublat intravilanul din jurul oraşului. Altfel spus, cel numit până în 1997 Sectorul Agricol Ilfov a devenit, în mare măsură, parte a Bucureştiul rezidenţial.

"Marile capitale ale lumii au constituit cu succes zone metropolitane. În Bucureşti, este o necesitate deoarece este nevoie de proiecte de infrastructură gândite pentru întreaga zonă: structuri comune de transport, canalizare, asfalt." GHEORGHE PĂTRAŞCU, arhitectul-şef al Capitalei

FĂRĂ INIŢIATIVĂ

E greu să-ţi deschizi afaceri lângă casă

Răzvan Toma spune că găseşte magazine alimentare în imediata apropiere a locuinţei sale din Bragadiru. La 200 de metri de locuinţa sa, este chiar un minimarket. Însă exceptându-i pe cei câţiva localnici care şi-au deschis astfel de magazine, spiritul antreprenorial nu se remarcă în localităţile mai mici din Ilfov.

Din acest motiv, oameni ca Ermina Dumitrescu nu îşi găsesc de muncă, chiar dacă nu au atins vârsta de pensionare. Soţul ei câştigă circa 5 milioane de lei vechi lunar, iar veniturile familiei sunt completate de banii rezultaţi din închirierea unui apartament în drumul Taberei.

"Mă uit şi la vecinele mele, se duc vara la muncă în Spania, Italia, în Grecia. Dar eu aş munci şi într-o fermă aici, pe bani puţini", spune ea.

Teren - da, proiecte agricole - ba

Deşi Bucureştiul le oferă o şansă bună de desfacere a produselor, agricultorii reuşesc rareori să deschidă o afacere de succes. În planul de dezvoltarea a judeţului Ilfov, în perioada 2007-2013, redactat de consiliul judeţean, se admite că educaţia antreprenorială a locuitorilor este "slabă".

În acelaşi document se menţionează că terenul agricol, care ocupă 52% din suprafaţa judeţului, este insuficient folosit. Pentru cei care se mută din Bucureşti în aceste oraşe, aceasta poate fi o oportunitate.

Spre exemplu, un bucureştean care şi-a construit o casă aici a decis să cumpere un alt teren în apropiere, pe care a înălţat o grădiniţă particulară. A fost un calcul simplu: dacă în jur sunt deja câteva sute de vile locuite, iar eu ofer câteva zeci de locuri în grădiniţă, este aproape imposibil să nu găsesc clienţi. Unul dintre cei interesaţi este chiar Răzvan Toma.

"De ce să îmi duc copilul în oraş, dacă este o grădiniţă lângă mine? (…) S-ar putea face multe aici. Uite, eu nu am găsit nicio tâmplărie, să îmi fac ceva la comandă".

NECAZURI

Cu puţul în curte, aduci apă de la un kilometru

Cei mai mulţi dintre proprietarii de vile din localităţile din jurul Bucureştiului spun că le convine să aibă apă de la puţ, deoarece calitatea apei este superioară celei din reţea şi fac economie.

Leontina Hruscovschi spune că, în comparaţie cu perioada în care locuia la apartament, plăteşte mai puţin pentru apă. Chiar şi în condiţiile în care consumă mai mult, deoarece plantele din grădină trebuie udate. Singurii bani pe care îi plăteşti pentru apă sunt cei daţi pe curentul consumat de pompa de apă sau de hidrofor.

Concentraţii mari de fier şi nitriţi

În preajma Bucureştiului, pânza freatică este foarte aproape, la 7-10 metri de suprafaţă. Înainte de a alege un teren, cumpărătorul ar trebui să facă teste ale apei din fântânile din apropiere sau măcar să consulte proprietarii care locuiesc deja în zonă. Altfel, se poate trezi cu o problemă ca a Erminei Dumitrescu.

Femeia locuieşte în Voluntari, un alt oraş ilfovean din apropiere de Bucureşti. A făcut teste ale apei din puţ de opt ori. Toate au dat acelaşi rezultat: apa nu e potabilă, deoarece are o concentraţie prea mare de fier şi nitriţi. "Trebuie să merg să iau apă de la primărie, este un puţ acolo", spune femeia. Încărcată cu bidoane, ea face drumul acesta zilnic. Casa în care locuieşte se află la o distanţă de un kilometru de Primăria Voluntari.

În Bragadiru, sunt zone cu situaţii asemănătoare: în apropierea liniei de centură, pe un teren de zeci de ari, oamenii au forat puţuri degeaba. O veche poluare cu combustibil încă este prezentă în pânza freatică, iar localnicii consideră că singura soluţie este legare zonei la reţeaua de apă din Bragadiru.

PUNCTE TARI

Aer curat şi despărţirea de televizor

LOCUINŢĂ COMUNĂ. "E greu să stai cu părinţii într-un apartament, dar într-o casă spaţioasă nu e o problemă aşa mare", spune Răzvan. Casa, ridicată în numai şase luni şi gândită pentru cinci persoane, are două dormitoare la etaj, cu băi separate, şi cameră de zi, bucătărie, dormitor şi baie la parter.

În apropiere de familia Toma stau surorile Chirap, care s-au decis să locuiască împreună, dar totuşi separat. Într-un duplex cumpărat "la roşu", pentru circa 75.000 de euro. Dacă şi-ar fi luat două case complet separate, le-ar fi costat cel puţin 120.000 de euro. Duplexul are avantajele sale: o singură taxă de branşament la utilităţi, o centrală termică, perete comun care scade factura la încălzire.

SPAŢIU PENTRU COPII. Decizia soţilor Toma a fost influenţată de dorinţa de a avea un copil, de gândul că acesta se va juca în curte, nu printre maşini. Medicii spun că traiul în natură le asigură copiilor, aflaţi într-o perioadă de acumulări rapide de cunoştinţe, o bună oxigenare a creierului.

SĂNĂTATE. După aproape trei ani în Bragadiru, Leontina Hruscovschi consideră că viaţa la curte i-a schimbat familia. Un singur exemplu: "Nu mai suntem legaţi de televizor. Aici, ziua e parcă mai lungă, ai mereu câte ceva de făcut în curte". Viaţa la curte îţi oferă şansa unui hobby, spune Ermina Dumitrescu, din Voluntari.

Are o slăbiciune pentru câini şi creşte găini pentru a fi sigură de calitatea cărnii pe care o pune pe masă. Arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, susţine că vara temperatura de la marginea oraşului este cu 2-3 grade mai mică decât cea din Capitală.

ENERGIE ALTERNATIVĂ. Fără a opta pentru programul Casa Verde, familia Hruscovschi a montat un panou solar. Investiţia totală, estimată la 3.500 de lei, le asigură apă caldă aproape tot anul, fără a plăti vreun leu pentru asta. Doar în lunile de iarnă este folosită şi energia electrică: panoul încălzeşte apa la 20 de grade, iar un dispozitiv electric o duce la temperatura dorită.

PUNCTE SLABE

Transport costisitor şi slujbe puţine

TRANSPORTUL ÎN COMUN. RATB a desfiinţat cursele preorăşeneşti, care asigurau legătura dintre Capitală şi localităţile din apropiere. Cursele maxi-taxi ar trebui să suplinească acest neajuns, dar biletul costă mai mult decât la RATB, şoferii nu dau bilet şi iau călători peste numărul de locuri ale maşinii.

Pentru a ajunge în Bucureşti în zilele lucrătoare ale lunii, un ilfovean plăteşte pentru maxi-taxi între 85 şi 120 de lei. Înainte, un abonament RATB pe liniile preorăşeneşti costa circa 20 de lei.

ÎNCĂLZIRE. Răzvan Toma spune că, între un apartament şi o casă cu suprafeţe şi metode de încălzire identice, mai ieftin de încălzit e apartamentul. Un studiu al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică arată diferenţa.

Un apartament cu patru camere, de 100 de metri pătraţi, poate fi încălzit cu 500 de lei pe lună, în timp ce pentru o casă cu aceeaşi suprafaţă se plătesc 700 de lei. Aceasta este o medie la nivelul lunilor octombrie-aprilie, în condiţiile în care cele două imobile au folosit aceeaşi metodă de încălzire, prin centrală termică pe gaze.

EDUCAŢIE ŞI LOCURI DE MUNCĂ. În cele mai multe dintre oraşele din apropiere de Bucureşti nu există licee. Pentru un elev din Bragadiru, dorinţa de a studia la un liceu bun implică şi două ore de drum dus-întors cu transportul în comun.

Dezvoltarea imobiliară a adus câţiva investitori în zonă, dar locurile de muncă în Ilfov sunt puţine. Salariul mediu de 1.600 de lei este peste media ţării, dar inferior celui din Bucureşti. Răzvan Toma lucrează în zona Băneasa, face o oră şi jumătate cu maşina până acolo şi estimează că plăteşte trei milioane pe lună pentru benzina pe care o consumă pentru a ajunge la muncă.

TIMP LIBER. Şansele de a petrece seara în oraş se rezumă la o ieşire la restaurant sau în parc. Sălile de teatru şi cinema lipsesc, dar sunt terenuri de sport şi spaţii de joacă pentru copii. O variantă pentru sfârşitul de săptămână este pescuitul, încurajat de numeroasele râuri şi lacuri din jurul Bucureştiului.

1.600 de lei este salariul mediu în judeţul Ilfov