Ioan Rigo, fost maior de Securitate în perioada 1948-1960, povesteşte cum erau descoperiţi luptătorii anticomunişti din munţi şi modul în care se derulau interogatoriile din beciurile Miliţiei.

Ioan Rigo, fost ofiţer de Securitate în perioada 1948- 1960, are acum 88 de ani şi locuieşte în zona Gării din Cluj-Napoca. Rigo a acceptat să povestească pentru EVZ modul în care se derulau acţiunile de prindere a partizanilor anticomunişti din Munţii Apuseni.

"Nu am împuşcat pe nimeni, niciodată"

Fostul ofiţer spune că a participat la acţiuni de culegere de informaţii despre partizani sau chiar i-a escortat de la Câmpeni la Turda, unde erau interogaţi.

"Niciodată nu am scos pistolul din teacă. Copilul meu poate să stea liniştit pentru că am curajul să mă uit în ochii lui şi să îi spun: nu am împuşcat pe nimeni, niciodată. Eu, ca om, în cei 12 ani, nu cred că îmi pot reproşa ceva. Dacă am putut face bine am făcut şi de asta mă şi criticau, că nu mă implic destul în prinderea partizanilor", spune Rigo.

Fostul maior de securitate a fost recrutat în Securitate pentru că în zona Câmpeni prea puţini aveau şcoală. "După ce m-am întors de pe front am fost secretar la Pretura Câmpeni, primăria de azi. În 1948, cineva mi-a propus să intru în Securitate. Am acceptat. Aveam 26 de ani şi eram plutonier major. Aveam un salariu dublu faţă de toţi ceilalţi şi, de ce să nu recunosc, îmi era bine", spune fostul ofiţer de Securitate.

"Mulţi ţărani erau informatori benevoli"

Cât timp a lucrat la Securitatea Câmpeni, Ioan Rigo a participat indirect la prinderea partizanilor, în special a celor din grupul maiorului Nicolae Dabija.

"Toţi lucrătorii operativi aveam sarcini să mergem prin comune, să vedem ce se aude şi unde erau partizani şi să-i urmărim. În sectorul meu era grupul Nicolae Dabija, cel mai mare care a acţionat în Munţii Apuseni. Aveam misiune să identificăm gazdele partizanilor. Au fost şi cazuri când au fost arestaţi", recunoaşte Rigo.

Bărbatul spune că Securitatea se folosea în mare măsură de informaţiile furnizate de informatori, în special ţărani din satele din jurul oraşului Câmpeni.

"Niciodată nu am discutat cu partizani. Cu ţărani am discutat, că erau informatori. Un informator se recruta pe bază de consimţământ, adică el singur se oferea, şi veneau chiar mulţi. Apoi, prin constrângere, le puneam în faţă documentele şi le spuneam că, dacă nu colaborează cu noi, vom lua măsuri împotriva lor. Erau unii informatori care primeau bani, în general sume mici, dar nu toţi primeau bani şi nu tot timpul", spune bătrânul.

Rigo susţine că celebrul partizan Nicolae Dabija a ajuns în mâinile Securităţii tocmai din cauza unui ţăran-informator, care l-a prins într-un pod şi l-a predat apoi Miliţiei.

Deşi neagă categoric că a participat la acţiuni directe de prindere a partizanilor, Ioan Rigo recunoaşte că a auzit, de mai multe ori, de la colegii lui, că anumiţi luptători anticomunişti erau asasinaţi, după care se întocmeau rapoarte în care se scria că au vrut să fugă de sub escortă.

"Securitatea nu avea milă. Era unul Prigoană, de la Sălciua, şi am auzit discuţii că a fost împuşcat. Nu am descoperit niciodată cine l-a împuşcat pentru că aceste lucruri nu se povesteau. Am auzit de la colegi că sistemul era aşa: îi împuşcau pe la spate, prin munţi, apoi se spunea că ar fi încercat să fugă de sub escortă", explică Rigo.

"Avea o vorbă lină, dar te executa fără să stea pe gânduri"

Biroul de Securitate de la Câmpeni era subordonat Direcţiei Regionale de Securitate Turda, condusă de temutul maior Mihai Kovacs.

"Acest Kovacs era un tip foarte dur. Nu ştiu dacă împuşca, dar ştiu că era foarte sever. Avea o vorbă lină şi frumoasă, dar te executa fără să stea pe gânduri", afirmă Ioan Rigo.

În schimb, despre Florea Sabău (ofiţer care i-a asasinat pe fraţii Alexandru şi Traian Macavei, partizani din gruparea lui Nicolae Dabija - n.r.), Ioan Rigo spune că era tot timpul pus pe glume.

"Florea era un tip tare interesant în felul lui. Mi-a spus că toţi preoţii greco-catolici trebuie să semneze lupta pentru pace şi că el era delegat din partea Se curităţii şi avea pistolul la vedere, pentru intimidare", mai povesteşte Rigo.

Fostul ofiţer de securitate spune că bătaia era la ordinea zilei în birourile Securităţii: "Se bătea şi la Securitate la Câmpeni. Era unul, Nicoară, lucrător, bătea de-i rupea pe cei care nu colaborau. La Turda se bătea pe rupte. Era unul renumit la cercetare penală, dacă ajungea orice partizan la el, îl bontănea în toată regula. Acolo, lucrătorii erau foarte răi. Era o femeie, anchetatoare renumită pentru torturile aplicate partizanilor: îi lega la picioare şi îi bătea cu o nuia peste testicule".

FIŞA DE SECURITATE

Ioan Rigo, implicat activ în prinderea partizanilor anticomunişti

Potrivit unei note a Biroului de Securitate Câmpeni, din 14 martie 1949, Ioan Rigo a fost şeful unei operaţiuni de prindere a partizanului Nicolae Selagea, adjunctul lui Nicolae Dabija:

"Azi s-a prezentat la acest birou Costişel Nicolae din Certege, Turda, informator recrutat pentru urmărirea banditului Selagea Nicolae. În noaptea de 12 martie 1949 a fost la el acasă Selagea Nicolae, împreună cu Ihuţ Traian, ambii având la ei câte o puşcă Z.B. şi trei bucăţi de pâine de casă. Numitul Salagea Nicolae a lăsat un ceas de buzunar pentru a-l da la reparaţie, spunând că va veni cineva după el. A mai spus că sunt mai mulţi, stau cu toţii în Muntele Zboru, însă le e foarte frig deoarece nu pot face foc. Am instruit pe informator ce are de făcut atunci când vor veni din nou după ceas. I-am dat o cantitate de ţuică preparată pentru ei, care va da rezultate pozitive sigure. Acţiunea condusă de plt. maj. Rigo Ioan, împreună cu un număr de 14 miliţieni, până în dimineaţa zilei de 13 martie a fost negativă".

La această notă, şeful Securităţii din Turda, maiorul de securitate Mihai Kovacs, a pus o apostilă de îndrumare a informatorului: "Ar fi bine să mai fie încă o persoană în apropiere care să anunţe Securitatea imediat ce apar. Omul ar fi bine să aibă 2 perechi de cătuşe sau funie, după ce-au adormit să-i lege şi imediat să vină să ne anunţe".

Partizanul Nicolae Salagea a fost împuşcat mortal pe 2 septembrie 1950, chiar de către maiorul Kovacs. Referitor la această chestiune, fostul ofiţer Ioan Rigo neagă că s-ar fi ocupat direct de această chestiune, susţinând că doar scria rapoarte cu informaţiile furnizate de localnici despre grupul Dabija.

"Nu l-am văzut niciodată pe Dabija prin munţi. L-am văzut în celulă că ne-am dus să vedem cum arată. Era mai gras şi îmbrăcat cu uniformă militară. De Selagea nu îmi amintesc nimic pentru că în zona respectivă pe foarte mulţi îi chema Selagea", conchide Ioan Rigo.

De altfel, aceleaşi documente ale Securităţii arată că Rigo a fost criticat de maiorul Kovacs că nu acorda suficientă atenţie prinderii luptătorilor anticomunişti.

FACSIMIL. Fragment dintr-o notă de Securitate în care Ioan Rigo a fost criticat pentru lipsa de fermitate