Tipografii îi acuză pe jurnalişti pentru declinul "printului". Ambele caste au nostalgia tipăritului pe plumb, când "presa era presă!"

Ziare cu poze în alb-negru şi într-o singură culoare, de regulă pe prima şi ultima pagină. "Evenimentul zilei", bulina roşie sau albastră, la ediţia de prânz. "România liberă", tot cu roşu, dar oleacă mai închis, "Adevărul", pe un albastru bleu-ciel, "Jurnalul Naţional", în format de "buzunar", tot pe roşu etc. Toate astea s-au sfârşit la finele anilor ’90, când defunctul Combinat Poligrafic Casa Scânteii, rebotezat Coresi, era în moarte clinică.

Locul străvechii tipografii pe plumb cu pozele copiate pe "zincuri" era luat încet-încet de noua tehnologie offset. Generaţii de ziarişti au bătut coridoarele "paginaţiillor" ziarelor lor, seară de seară, să vadă "periile", paginile fără "bun de tipar", eternul "BT".

Mirosul de cerneală tipografică, degetele care ţi se înnegreau când deschideai ziarul preferat, aerul îmbâcsit de la linotip trezesc nostalgie atât ziariştilor, cât mai ales tipografilor care au trecut de la o muncă de ocnaş la apăsatul butoanelor. Tipografii, cei care citesc ziarele încă dinainte să apară pe tarabe.

Ce timpuri! Lapte, apă minerală şi slănină - la muncă

Nea Ion Enache a luat-o din ’93 cu meseria. Acum, la 56 de ani, e veteranul tipografiei Ringier, de lângă Chiajna, dar îşi aduce aminte de parcă ar fi fost ieri de zilele frumoase din Casa Presei Libere, fostă "a Scânteii".

"Ne dădeau un litru de lapte pe zi şi apă minerală, că eram în grupa a II-a de muncă. "La «balotaj », unde se ambalau resturile şi maculatura, se dădeau şi vreo două-trei kile de slănină pe lună, că era muncă fizică grea", povesteşte, la o ţigară, tipograful.

A fost mecanic la "stereotipie" şi la maşinile cu plumb, unde se făcea forma de tipărit. "Venea, pe timpuri, Cristoiu, seara, să-şi vadă ziarul. Mai rar venea şi Cristian Tudor Popescu, la fel şi Nistorescu. Alţii trimeteau adjuncţii", rememorează nea Ion epoca de aur a presei de imediat după Revoluţie. 

La Casa Scânteii se tipăreau 72 de publicaţii

Mai demult, pe timpul lui Ceauşescu, când erau congrese, sau nea Nicu era plecat pe afară, trebuia să doarmă la combinat.

"Se dădea drumul foarte târziu. Şi la cinci dimineaţa! Tipografia era rapidă. «Scânteia bătrână» avea un milion patru sute de mii de exemplare pe zi! Nu ne dădeau drumu’ acasă de frică să nu scape unii la şpriţ şi să nu vină seara la muncă. Era belea! Ehe, ce vremuri! Se scoteau acolo 72 de publicaţii", este nostalgic bătrânul tipograf.

Pe acele timpuri lucrau în medie şapte ore şi aveau concediu 32 de zile lucrătoare. Acum au mai puţin cu o săptămână. "Erau două maşini de tipărit. Un GA, rusească, şi un Courier, nemţesc. Lucrau, pe schimb, la combinat cam 120 de inşi. Aici suntem 15 cu toţii...", oftează omul.

Presa adevărată a fost pe "plumb"

Diferenţa între vechea rotativă pe plumb a combinatului de la Casa Presei şi noile tipografii Offset este ca acea dintre navigaţia de pe timpul lui Magellan şi cea de azi. Tipografiile clasice însemnau zgomot ca la balamuc, mizerie şi oameni mulţi.

Azi, arată ca o farmacie, decibelii nu-ţi mai zgârie urechea şi câţiva oameni rezolvă orice problemă din butoane. Înainte, dacă se strecura o greşeală într-un text, trebuia o culegere nouă pe linotip şi, din nou, tot traseul, pe la paginaţie, corectură, calandru etc.

Acum, din două click-uri şi trei taste eroarea este corectată. Culorile, la fel, se ajustează din mers. În anii ’90 se turnau din bidoane. Pentru cine a trăit, însă, acele vremuri în fosta Casă a Scânteii, presa adevărată înseamnă tot "plumbul". OFF SET. Azi, orice problemă se rezolvă curat, din butoane Foto: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU A murit de la "azmanţoc"

E şase şi jumătate seara şi s-au strâns cu toţii la fumoar. Aşteaptă să vină ziarele pe net ca să dea drumul la maşină. Până atunci, deapănă amintiri şi "fac discuţii" ca-ntr-o "Poiană a lui Iocan" modernă.

"Atunci, înainte de ’89, citeam doar sportul din ziare, şi în zece minute îl terminam. Lucram la cărţi, da’ vedeam şi ziarele de a doua zi. De pe la şase începeau să apară", îşi aduce aminte Ionică Bucei, care a intrat în meserie din ’84.

Gigi Tufiş, 48 de ani, om cu 28 de ani de tiparniţă în spate, se bagă-n vorbă: "Poate scrieţi ceva şi de Cătălin Păun, finu’ lu’ Lăcătuş de la Steaua. A fost tipograf bun. A murit din cauză de băutură. De la «azmanţoc», un «carcalete» de alcool dublu rafinat care se bea îndoit cu Cico şi acum cu Fanta".

"Bă, ia mai taci, vrei să scrie că atunci se bea?", îl înghionteşte un coleg pe la spate. "Lasă, bă, că se bea atunci, cum dracu’ să nu se bea... Că era în vigoare «Articolul 402! Beau şi şefii, bem şi noi!»", râde Eugen Negrea, fost reporter la "Flacăra" comunistă şi la "Azi"-ul lui Ştireanu, ajuns acum director adjunct de tipografie. "Le-am văzut pe toate şi am fost de toate. Am fost şi tânăr!", concluzionează, hâtru, omul. "Se dădea drumul foarte târziu. Şi la cinci dimineaţa! Tipografia era rapidă. «Scânteia bătrână » avea un milion patru sute de mii de exemplare pe zi! Nu ne dădeau drumu’ acasă de frică să nu scape unii la şpriţ şi să nu vină seara la muncă." ION ENACHE, ex-mecanic la sterotipie

TOPURI

Când tirajele se băteau pe tarabe

 Ionică Bucei rememorează "periile", proba pentru corectură de dinainte de "BT" - "bun de tipar": "Îi dădeam o presă înainte de calandru. He, he... «Bulina albastră », ediţia de prânz a «Evenimentului... » o scoteam la «cald»! Acum citim tot «Evenimentu’ zilei» şi «Libertatea». Ce tipărim. Plus «Ziua de Constanţa», «Puterea», «Capital» şi «Cancan»-ul de wekend. Da’ cel mai bun tot «Evenimentul » e! Normal. Că e singurul ziar pe care-l tipărim de zece ani. Ne-am ataşat de el! În 2000, l-am prins şi la trei sute de mii de exemplare joia spre vineri! Era înainte de alegeri".

Apoi se întoarce în timp: "Pe timpul lui Ceauşescu, «Pentru Patrie » se căuta cel mai mult! Trăgea sute de mii de exemplare. Pentru poveştile cu miliţieni de la sfârşit... Erau doar doua pagini cu Ceuşescu şi Elena. Restul numai crime!". "Se vindea pe sub mână. Deschideai orice uşă cu ea. Luai carne, bere, ness", îl completează colegul Valentin Nedu, şi el fost tipograf la Scânteia.

Ciubucuri de pe timpuri

Vali Nedu soarbe din cafea şi îşi aduce aminte şi de ciubucurile care îţi mai îndulceau viaţa: "În ’87, lovitura era să pui mâna pe «Shogun»-ul lui James Clavell. Sau pe "Cel mai iubit dintre pământeni". Pe prima luai o mie şi pe-a doua cincişase sute! Am vândut şi io un «Shogun», că era proastă!", se alintă Vali Nedu.

"Eee! Ăsta era fan Kafka şi ăstălalt al «Jurnalului de la Păltiniş»! Unde mai pui că ăla era de-al lui Bulgakov!", îl pune la punct, cu ironie, Victor Ţerineanu, directorul tipografiei, şi el tipograf cu state vechi, dar fără experienţă pe "plumb".

Tipografii, între Bichir, Nistorescu şi Dinescu

Dacă au început cu "Scânteia", "Flacăra", "România liberă", "Scânteia tineretului" sau "Pentru Patrie", după Revoluţie a venit rândul altor ziare de tiraj.

"Era distracţie mare. Am dat la tipar de la «România literară» şi «Evenimentul zilei» până la «Infractorul», «Ţâţe», «Sexy» şi «Bordel»... Apoi, la tipografia Ziua am tipărit şi «Infractoarea mov»!", dezvăluie altul. Da’ nu vrea să-i apară numele la ziar că-i e ruşine de copii.

Mai e puţin şi începe treaba, aşa că a venit rândul editorialiştilor... Victor e dezamăgit: "Înainte îl citem pe Dinescu, când era la «Caţavencu », acum nu-mi place niciunul. Gigi Tufiş ţine cu Bichir, iar Valentin Nedu e fan Nistorescu.

Dacă nu s-ar mai da cărţi, unele ziare s-ar închide

Şeful tipografilor de la Ringier crede că managementul ziarelor are partea lui de vină pentru declinul presei scrise: "Uitaţi-vă la «România liberă». A fost un eşec total relansarea! În primul rând, au lăsat formatul la fel! E extraordinar de incomod! Altele s-au închis din cauza tirajelor mici. «Gardianul» - 6.000, «Cotidianul » - 3.000, «Ziua», nici zece mii... «Adevărul» vinde o carte, la care îţi dă un ziar... Dacă n-ar mai da cărţi, s-ar închide! La fel şi altele...", este vehement şeful tipografilor.

"Pe timpul lui Ceauşescu, «Pentru Patrie» se căuta cel mai mult! Pentru poveştile cu miliţieni de la sfârşit..." IONICĂ BUCEI, tipograf

CONCLUZIE

"Ziariştii au distrus presa scrisă!"

Un scurt sondaj printre cei ce fac, la propriu, ziarele te lămureşte. Oamenii sunt lucizi, nepartizani. Doar de mogulii de pesă nu vor să vorbească.

Concluziile sunt clare şi de bun-simţ: "Când se tipărea pe plumb, în anii ’90, presa era presă! Presa scrisă e printre puţinele industrii care s-a autodistrus! Voi, ziariştii, i-aţi cântat prohodul! Cu toţii v-aţi gândit că viitorul e pe net... Realitatea vă contrazice, cu net-ul ai rapiditate, da’ n-ai profunzime! De când le-aţi pus ştampila ziarelor serioase că sunt «quality», le-aţi omorât! Nu mai e niciun ziar dinamic! Nu mai sunt «titluri » în presă! Presa e plată, nu are umor şi spirit. Plată, pur şi simplu! Şi, nu în ultimul rând, ziarele sunt scumpe!".

PĂRERI ŞI GREŞELI

Erori care au cutremurat redacţiile comuniste

În 1962, a venit pe Agerpress o informaţie de interes. Sovieticii înregistraseră o performanţă deosebită. Doi cosmonauţi din două rachete separate au avut un dialog în "clar".

Ştirea avea titlul "Voci în cosmos", dar a apărut... "Vaci în cosmos". Scandal la cel mai înalt nivel. Ambasadorul URSS, informat de KGB, în timp ce ziarul ieşea din tipar, la 5.00 dimineaţa, l-a sculat imediat pe Gh. Dej şi i-a făcut un scandal monstru. S-au adunat de la chioşcuri ziarele şi s-au dat la topit. A urmat o anchetă, cu declaraţii scrise. Titlul ştirii nu-l citise nimeni. Cenzorul de serviciu a fost dat afară.

Ceauşescu, pus în situaţii penibile de ziarele partidului

Greşelile de tipar îl puneau, de multe ori, într-o situaţie penibilă pe dictator. Într-un ziar local a apărut titlul: "Viţa de lucru a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în judeţul nostru". Cei care au reuşit să-l citească au râs cu lacrimi.

Organele locale de partid au încercat să înăbuşe scandalul, să nu ajungă "sus", de unde "trăsnetul" i-ar fi lovit chiar pe ei. Sancţiunile s-au dat pe şest, adjunctul a fost trimis la o revistă şi totul a intrat în normal.

O altă greşeală a apărut astfel: ..."Activitatea obosită a tovarăşului Nicolae Ceauşescu". Desigur, acolo a fost "neobosită" dar, la linotip, literele de plumb au căzut la turaţia mare a rotativei. Redactorul de serviciu a fost eliminat din redacţie.

P.M. Băcanu: "Presa era mai vioaie pe plumb"

"Cele mai frecvente greşeli erau cu literele «ciupite». Adică, matriţele de la linotip erau atât de vechi încât, atunci când se dădea şpaltul la corectură, nu puteai să deosebeşti c-ul de o-uri sau a-uri", îşi aminteşte Petre Mihai Băcanu.

"Mie mi s-a întâmplat, când eram «cap-limpede» şi murise un prieten african al lui nea Nicu ca, în loc de «steagurile au fost coborâte în bernă», să apară «steagurile au fost doborâte…». Mai important ca partea anecdotică este faptul că noi am fost printre ultilmele ţări din lume care au lucrat pe plumb. Cu toate astea, pe atunci, presa era mai vioaie, mai cu zvâc!", spune venerabilul gazetar.

MESERIE. "Sabia" pe care culegătorul potrivea cuvintele şi "probarul" cu corpuri de literă