Furtună într-un pahar cu apă: "ilegalii" Kremlinului stârnesc isteria tabloidă

Furtună într-un pahar cu apă: "ilegalii" Kremlinului stârnesc isteria tabloidă

Argumentele celor 55 de pagini ale rechizitoriului cu antetul Departamentului de Justiţie american, întocmit în cazul celor unsprezece suspecţi de spionaj capturaţi duminica trecută, au fost întoarse pe toate părţile de presa internaţională. Concluziile unei investigaţii pe care FBI susţine că o derulează de peste un deceniu amestecă laolaltă clişee comice, multă confuzie şi un sâmbure de adevăr.

Faptele. Duminica trecută, FBI a arestat zece persoane sub acuzaţia de spionaj în favoarea Rusiei, la capătul unei operaţiuni de amploare care, susţineau oficialii federali, debutase în timpul administraţiei Clinton.

Departamentul de Justiţie a lansat vestea două zile mai târziu, oferind detaliile celei mai importante deconspirări de “ilegali” din istorie. Suspecţii au fost reţinuţi în Boston, New York, New Jersey şi în districtul Arlington, din statul Virginia, iar un al unsprezecelea presupus spion a fost capturat pe aeroportul din oraşul cipriot Larnaca.

Potrivit anchetatorilor americani, grupul celor unsprezece fusese instruit să se infiltreze în diferite medii sociale şi politice, pentru a intra în contact cu persoane influente la Washington, de la care puteau obţine informaţii sensibile fără a atrage atenţia.

Ţintele suspecţilor? Armamentul nuclear, politica SUA faţă de Iran, conducerea CIA sau politica Congresului.

  • Arestarea celor 11 a avut loc la doar câteva zile după vizita în SUA a liderului de la Moscova, Dmitri Medvedev, şi, deşi preşedintele Barack Obama nu a fost mulţumit de momentul ales de FBI pentru finalizarea operaţiunii, acesta şi-a dat acordul după ce a fost avertizat că unii dintre agenţii plasaţi de serviciul rus de informaţii externe ar putea părăsi ţara.

Scenariile. Informaţiile adunate de mass-media au transformat însă toată povestea într-un scenariu demn de Hollywood, care amestecă laolaltă clişeele poveştilor despre spionii Războiului Rece şi nostalgia pentru metodele de “şcoală veche”.

Presupuşi spioni, mesaje codate, bani remişi în numerar de emisari ruşi în cursul unor sejururi în ţări din America Latină, călătorii dus-întors spre Moscova, via Roma, paşapoarte false, transport şi livrare de laptopuri, plus peisajul comun al suburbiilor americane în care majoritatea suspecţilor trăiau vieţi aparent normale, fără ca cineva să bănuiască că ar fi putut lucra pentru serviciile de la Moscova.

Mai mult însă, o admite chiar Departamentul de Justiţie, niciunul dintre suspecţi nu reuşise, anterior arestării, să-şi îndeplinească „misiunea de a se infiltra în cercurile puterii”.

  • "Nu îmi amintesc un caz în care să fi prins zece agenţi secreţi ai unui alt stat dintr-o singură lovitură", declara un oficial implicat în operaţiunea arestării suspecţilor. Din arsenalul investigativ al americanilor nu au lipsit supravegherile video, filajele, microfoanele ascunse sau percheziţiile-incognito, efectuate în locuinţele suspecţilor, în absenţa acestora.

SECRETELE SUBURBIILOR Un sfâşietor şi demodat joc de-a spionajul

  • “Armele lor par rupte dintr-o nuvelă proastă de spionaj. Cerneală invizibilă, transmisii radio codificate şi chiar schimbul de pachete identice – cei zece presupuşi spioni ruşi arestaţi duminica trecută par să fi avut o atracţie pentru clişeele poveştilor cu spioni”, Der Spiegel
  • “Cum poţi să faci un munte dintr-un muşuroi de furnici? Scandalul arestării unor “spioni” ruşi în SUA se rostogoleşte ca un bulgăre de zăpadă. Se pare chiar ca doi dintre cei unsprezece suspecţi arestaţi folosesc în mod uzual reţelele de socializare de pe internet. Mihail Semenko, de exemplu, era un obişnuit al siteului rusesc odnoklassniki.ru, unde îşi postase câteva poze. Tânărul avea peste 50 de prieteni şi era membru al mai multor grupuri, pe respectivul site. Fotografiile sale indică faptul că a călătorit destul de mult, chiar Semenko susţinând că e fluent în patru limbi : rusă, engleză, spaniolă şi chineză”, Ria Novosti
  • “Fotografiile arată un bărbat prezentabil în Miami, în Washington, alături de prietena sa din Ecuador, lângă graniţa dintre SUA şi Mexic sau în Philadelphia. FBI-ul ne spune că bărbatul, Mihail Semenko, folosea următoarea fraza introductivă în presupusele dialoguri cu agenţii ruşi: ‘Scuzaţi-mă, nu cumva ne-am întâlnit în California vara trecută?’. O altă suspectă, Anna Chapman, are conturi pe LinkedIn şi pe Facebook, iar fotografiile ei postate pe internet au produs o adevărată senzaţie în presa tabloidă”, Russia Today
  • “Experţii de securitate ruşi şi americani au catalogat situaţia ca fiind ridicolă. Unii dintre ei susţin că scandalul ar fi putut fi organizat de acei politicieni americani care nu văd cu ochi buni apropierea de dată recentă dintre Barack Obama şi omologul său de la Kremlin. Alţii susţin că arestarea presupuşilor spioni nu e decât un show montat de serviciile speciale ale Washingtonului. Acestea, chipurile, ar fi decis să facă o demonstraţie de forţă pentru a-şi dovedi utilitatea după mai multe episoade în care au gafat serios”, Pravda Online
  • “Spionajul politic este încă o activitate aflată pe agenda statelor. E valabil pentru Statele Unite, precum şi pentru Rusia sau China. Spectacolul pe care l-a provocat administraţia americană în legătură cu deconspirarea spionilor este unul ipocrit. Până la urmă, nu miră pe nimeni faptul că Rusia îşi trimite agenţii în SUA. Ar mira însă ca SUA să nu facă exact acelaşi lucru la Moscova. În aceste vremuri tulburi, să renunţi la reţeaua de spioni ar fi o neglijenţă”, Financial Times
  • “Bine măcar că serviciile secrete americane au avut suficient respect pentru a aştepta plecarea oaspetelui din Rusia înainte de a deconspira reţeaua. Pentru Moscova, totuşi, distanţa dintre evenimente nu a fost suficient de lungă. Unii şi-au reamintit de atmosfera Războiului Rece. Vechile reflexe încă funcţionează, de ambele părţi. Totuşi, după toate datele, afacerea nu va lăsa în urmă decât o scurtă perioadă de bucurie pentru conservatorii din ambele ţări. E un duş cu apă rece în mijlocul verii politice”, Suddeutsche Zeitung
  • “Ridicolul care a acoperit presupuşii agenţi ai Moscovei nu va fi privit cu amuzament nici la Casa Albă, nici la Kremlin. Spionii par să se fi simţit atât de bine în SUA încât n-au vrut să-şi strice dispoziţia spionând. E curios să realizezi că plantarea spionilor în Occident încă îndeamnă la visare. La Phenian, Teheran sau Kabul, agenţii sunt ceva mai vigilenţi. Poate şi pentru că deconspirarea ar putea echivala cu moartea. Iar posibilitatea de a-ţi pierde urma în anonimatul clasei de mijloc nu există acolo”, Die Welt
  • “Dacă e să credem ce ne spun autorităţile americane, Anna Chapman, arestată alături de alte nouă persoane în SUA, lucra pentru serviciile de spionaj ruseşti. Ea era trimisă într-o misiune de durată care viza infiltrarea şi obţinerea de informaţii utile pentru Centrala de la Moscova. Un clasic al genului. Pentru a realiza un astfel de plan, agentul trebuie să fie briliant şi perfect integrat în cele mai înalte cercuri ale societăţii, acolo unde are cele mai multe şanse să intre în contact cu persoanele care contează în domeniile economic şi politic ale unei ţări străine. Agentul sub acoperire are nevoie să-şi contruiască o identitate solidă şi, desigur, să rămână extrem de discret. Măcar la acest ultim punct, această copilă a internetului, Anna Chapman, şi-a cam ratat misiunea. Un profil pe Facebook demn de o divă, interviuri, secvenţe video, fotografii – ambiţioasă şi atrăgătoare, Anna are totul pentru a reuşi”, Le Monde
  • “Într-o epocă a jihadurilor şi a martirilor, iată un grup de oameni implicaţi în ceea ce astăzi pare a fi un sfâşietor şi demodat joc de-a ‘parcul şi banca’, cu misiuni transmise în limbaj codificat. În mod dezamăgitor totuşi, cu excepţia spionului care şi-a făcut o poză în faţa Casei Albe, ceilalţi n-au reuşit decât să se infiltreze în suburbiile de pe coasta de est. Şi, orice ne-ar spune serialele americane – că toate lucrurile interesante se petrec acolo, în suburbii –, nu poţi să nu te gândeşti la faptul că, atunci când secretele de stat sunt obiectivul tău, străduţele periferiilor nu sunt tocmai locul unde ar trebui să cauţi. Poate că ne aflăm în faţa unui scenariu de tipul Truman Show. Cu siguranţă însă, există ceva extrem de reconfortant în toată povestea spionilor ruşi. În epoca terorii, reţeaua de spionaj a Moscovei ne aminteşte ce adversar decent am avut de înfruntat în trecut. O fi Bin Laden starul erei moderne, dar pe vremuri n-ar fi avut nicio şansă să capete popularitate. Iată-i pe aceşti presupuşi spioni ruşi purtându-se exact în maniera în care agenţii decenţi ar trebui să o facă. Făcând lucrurile exact aşa cum ne-am aştepta să o facă. Schimbă pachete în parcuri. Folosesc cerneală invizibilă. Îşi construiesc identităţi false. În niciun caz nu sunt nişte nebuni bărboşi ascunzându-se cine ştie pe unde, nedorindu-şi decât totala dispariţie a noastră”, The Guardian
  • “Mulţumită înfăţişării sale apetisante, domnişoara Chapman a capitalizat atenţia tabloidelor de săptămâna aceasta. Nicio ofensă pentru agenţii imobiliari aflaţi la vârsta a doua, nevestele casnice sau directorii executivi la început de carieră aflaţi în grupul celor arestaţi. Alex Chapman, fostul soţ ale Annei, a făcut câteva declaraţii suculente pentru Daily Telegraph, sugerând că tatăl ex-consoartei ar fi fost agent KGB. ‘Un om foarte fioros’, şi-a amintit domnul Chapman. ‘Anna ar fi făcut orice pentru tatăl ei’. Acum în vârstă de 30 de ani şi pe cale să devină psiholog, Alex a mai declarat că oamenii MI5 au sosit la mijlocul săptămânii acasă la el, pentru a-l chestiona. Aflând despre vizita inopinantă, mama fostului soţ al Annei a avut următoarea reacţie despre fosta sa nora: ‘Ştiam eu!’”, New York Times

REŢEAUA “ILEGALILOR” Invenţia lui Stalin, moştenirea lui Putin În martie 2009, “The Sunday Times” publica un interviu cu fostul şef al spionajului extern românesc, Ion Mihai Pacepa, în care acesta descria “programul ilegalilor” şi atenţia acordată de statele din blocul sovietic acestui tip de spionaj.

Termenul de “ilegali”, susţinea Pacepa, exista în manualul strict secret al PGU (Pervoye Glavnoye Upravleniye, departamentul de informaţii externe al KGB), care definea un astfel de agent ca fiind o persoană care nu ocupă o poziţie oficială, nu are paşaport diplomatic şi nu este susţinut de un stat. Un ilegal “acţionează sub un steag străin şi are ca acoperire, ca sursă de informaţie şi ca imunitate doar propriul penis”, descria plastic situaţia fostul şef DIE.

“Ilegalii” au fost invenţia lui Stalin, care, la sfârşitul anilor ‘20, a ordonat serviciilor sale de spionaj extern să antreneze un nou tip de spion, care să poată strânge informaţii din ţări potenţial ostile fără să-şi compromită propria ţară dacă este prins. “Conceptul agentului ilegal a fost şi încă este specific spionajului rus”, încheia Pacepa pentru Sunday Times.

  • Presupusa reţea de spionaj care acţiona în Statele Unite reprezintă exemplul perfect privind abilitatea Rusiei de a organiza un proiect de recrutare şi colectare de informaţii pe termen lung, comenta agenţia de analize Stratfor imediat după arestările operate duminica trecută.

    Conform acesteia, acţiunea Departamentului de Justiţie american reaminteşte că aparatul de spionaj rusesc este foarte activ şi continuă să se dezvolte chiar şi după încheierea Războiului Rece. Rusia are una dintre cele mai complete comunităţi de informaţii din lume, iar acest lucru are raţiuni geopolitice fundamentale, sublinia Stratfor, notând că Moscova se bazează pe spionaj în domenii în care alte ţări s-ar baza pe armată, geografie sau medii corporatiste.

Ne puteți urmări și pe Google News