De când se naşte şi până moare, românul dă încontinuu şpagă: la maternitate, la grădiniţă, la şcoală, la facultate, la medici, la poliţişti, la Garda Financiară şi chiar preotului care îl îngroapă.

Din prima clipă în care se naşte, când nici n-a ajuns la sânul mamei, şi până la ultimul drum al vieţii, când prima lopată cu pământ începe a-l acoperi, românul e însoţit de şpagă. E vânat de bacşiş, pândit de mită, parazitat de şperţ. E ca un element încă nedescoperit din compoziţia aerului pe care românii îl respiră.

Nu e suficient să înşirăm toate încercările vieţii în care românul dă şpagă. Le şi contabilizăm, la cursul zilei, pentru că puţini au avut curio zitatea să calculeze exact. Datele prezentate au la bază sondaje de opinie, anchete jurnalistice, dar şi informaţii luate direct de la oameni care au dat şpagă de curând.

Ai cei 7 ani de şpagă?

Iniţierea se face de la naştere. Primele „atenţii” merg spre medicul obstetrician, anestezist, asistentă şi infirmieră. În total, cel puţin 600 de lei, iar dacă ai părinţi cu buzunarele mari, şperţul poate trece de 1.000 de lei. Episodul doi, botezul, altă cheltuială fără chitanţă.

E de bun-simţ să dai măcar 300 de lei pentru slujbă. Urmează consultaţiile medicale periodice. La fiecare întâlnire cu stetoscopul se dă între 50 şi 150 de lei. În total, în 7 ani de consultaţii, atenţia doctorului costă între 2.000 şi 4.200 de lei.

Odată cu vârsta, bugetul pentru şpagă creşte. Grădiniţa preferată s-ar putea să aibă locuri numai dacă mama şi tata dau, tot fără chitanţă, între 200 şi 600 de lei. Şi nu e tot, urmează o „investiţie” consistentă în cadouri pentru educatoare.

Pentru onomastică, sărbătorile de Crăciun şi de Paşte, ziua de naştere sau 8 Martie, te costă „fondul de cadou”, în cei 3 ani, între 1.800 şi 2.500 de lei. Personaj important este şi îngrijitoarea, căreia îi dai, în 3-4 ani de grădiniţă, circa 500 de lei.

O avere, pe meditaţii

Încetul cu încetul, de pe băncile şcolii, deja omul începe să priceapă taina şpăgii. Se dă minimum 400 de lei pentru un loc asigurat într-o şcoală de elită. Cei bogaţi vor da chiar şi 1.200 de lei numai să-şi ştie copiii într-o clasă de top. Apoi, în patru ani de şcoală primară, sunt fondul clasei, mai sunt zilele de naştere ale învăţătoarei, cadourile de sfârşit de an, de 8 Martie şi de Crăciun. În patru ani, se adună între 2.000 şi 4.000 de lei.

Mai sunt meditaţiile care încep în România de la vârste tot mai fragede. Sunt tot bani daţi fără chitanţă, pentru a suplini pregătirea insuficientă din clasă, dar şi lipsa timpului pentru a face lecţiile cu copiii.

Română, mate, engleză, asta înseamnă 500-600 de lei/lună. Până la sfârşitul gimnaziului, costul meditaţiilor poate ajunge şi la 20.000 de lei, bani investiţi „la negru” pentru viitorul copilului. De când se intră pe dosar la facultate, meditaţiile în liceu s-au mai redus aşa că nu le mai luăm în calcul.

Diplomă luată cu banul jos

Apare însă cheltuiala cu Bacalaureatul. Dacă ştii că ai învăţat şi că nu ai mari probleme, plăteşti doar „fondul de protocol” cifrat în prezent la cel puţin 200 de lei/elev. Însă nu puţini sunt cei care cumpără efectiv nota de trecere la fiecare examen în parte. În acest caz, costurile Bacului pot fi între 2.000 şi 5.000 de lei.

Începând din facultate, donatorul devii chiar tu, părinţii te lasă să te descurci, să plasezi singur plicul, să deprinzi tehnicile de abordare. Circa 600-800 de lei costă asigurarea locului în cămin şi se repetă în fiecare an de facultate.

Se adună în total vreo 4.000 de lei, dacă includem şi masteratul. Ca să treci un examen cu o „atenţie” la profesor, preţul minim e de 200 de lei. Poţi trece şi şase examene pe an cu şpagă, astfel că investiţia pe cinci ani se duce la 6.000 de lei.

Apoi vin problemele de la maturitate. Calci strâmb ca şofer, atunci salvarea permisului auto te costă minimum 100 de lei. Dacă într-o viaţă întreagă greşeşti o dată pe an şi tot se adună 30 de şpăgi care fac, în total, 3.000 de lei.

Chiar şi oficierea căsătoriei te costă în plus. Dai bani la preot, între 500 şi 1.500 de lei, în funcţie de mărimea portofelului, şi chiar obţinerea unei programări mai bune la Starea Civilă te poate uşura de 200 de lei. Dacă n-ai timp şi vrei să termini mai repede analizele medicale, mai plăteşti 150 de lei. Dacă ai o mică afacere trebuie să pui bani deoparte pentru a stinge aplombul zecilor de inspectori financiari, de la OPC, DSP, DSV, Sanepid, Fisc etc. Mici comercianţi au afirmat că îi costă lunar între 500 şi 2.000 de lei şpăgile celor care vin în control. Odată cu vârsta vin şi problemele de sănătate.

Dacă ai parte în viaţă de două-trei internări la spital, cu tratamente sau operaţii serioase, ajungi la costuri între 3.000 şi 6.000 de lei. Şpagă la medici, asistente, infirmiere.

Ciclul şpăgii se încheie pe la 80 de ani. Mai e nevoie de cel puţin 150 de lei pentru preot, 50 pentru dascăl, 250 de lei pentru gropari, 20 de lei pentru clopotar şi 10 lei de persoană pentru cei 10 care cară podoabele. Ai murit. Eşti la doi metri sub pământ. Ai scăpat. Nimeni n-o să-ţi mai ceară niciodată o şpagă.

„Această cangrenă porneşte de sus, de la autorităţi, şi ajunge până jos, la oamenii de rând. Curăţenia se face la fel, de la vârf la bază. Istoria demonstrează că putem scăpa de şpagă. Pe vremea lui Carol I, mita începuse să dispară.”, ŞTEFAN BRUNO, şeful Biroului de Cercetări Sociale

6.000 de lei te poate costa şpaga dacă ai parte în viaţă de două-trei internări la spital, cu tratamente sau operaţii serioase

(*cifrele sunt exprimate în lei)