Majoritatea tratamentelor oncologice implică o serie de perioade dureroase sau neplăcute pentru pacient, care trebuie să suporte efectele adverse ale terapiei ce-i poate salva viaţa. Oamenii de ştiinţă au reuşit să rezolve în premieră o problemă foarte importantă care apare pe parcursul şedintelor de chimioterapie.
Este vorba de un studiu apărut în revista de specialitate EMBO Molecular Medicine, potrivit căruia în viitorul apropiat pacienţii oncologici nu se vor mai confrunta cu efectul devastator al căderii părului în timpul şedinţelor de chimioterapie. Cunoscută şi sub denumirea de alopecie, pierderea podoabei capilare în aceste circumstanţe este cauzată uneori în mod ireversibil de tratamentul cu taxani, o clasă de medicamente chimioterapice care provoacă reacţii de hipersensibilitate la nivelul foliculilor părului.
Potrivit studiului, cercetătorii au folosit inhibitori de tip CDK4/6 şi au reuşit astfel să stopeze diviziunea celulară în zona acestor foliculi piloşi pentru a preveni efectele nocive ale tratamentului cu taxani. Talveen S. Purba, şeful echipei de cercetători de la Centrul pentru Studii Dermatologice din cadrul Universităţii din Manchester, Marea Britanie, a declarat că, o dată cu posibilitatea eliminării acestui efect advers neplăcut, care în multe cazuri este pefceput ca un stigmat şi afectează dramatic stima de sine şi calitatea vieţii, pacienţii oncologici vor fi mult mai complianţi în procesul de vindecare. Oamenii de ştiinţă şi-au axat cercetările pe două tipuri de agenţi chimioterapici - paclitaxel and docetaxel - folosiţi frecvent, conform ghidurilor terapeutice oncologice actuale, pentru diminuarea mărimii şi densităţii tumorilor canceroase.
Potrivit statisticilor, peste 8% dintre bolnavii diagnosticaţi cu cancer de diverse tipuri resping şedinţele de chimioterapie şi se plâng că resimt o puternică "povară psihosocială" din cauza efectelor acestui tip de tratament. În mod normal, se estimează că există aproximativ 100.000 de fire de păr la nivelul scalpului şi se pierd între 50 şi 100 zilnic, fiind înlocuite de altele din acelaşi folicul, reîncepând ciclul de creştere. În cazul alopeciei, cei mai mulţi foliculi prezintă o stare de letargie, rămânând inactivi în faţa procesului de creştere.
Recomandările noastre
