E pasionant războiul pe care îl duce PSD, grupat, normal, în jurul liderului său, Liviu Dragnea, cu generalul Lucian Pahonțu și implicit cu SPP, serviciul secret condus de general de aproape 13 ani. Pare o furtună nouă în paharul de apă pe care-l considerăm țară, dar nu e deloc așa.

E o luptă veche și cred că mai avem de așteptat ne vom lămuri ce a declanșat-o acum mai violent. E o luptă în care Dragnea și Pahonțu au avut aliați sau inamici, oameni cu poziții importante care au schimbat de-a lungul timpului tabăra, devenind adversari ai foștilor prieteni. De exemplu, premierii din ultimii 3 ani care au susținut SPP au ajuns până la urmă adversarii lui Liviu Dragnea.

 

”Guvernul meu”

 

Povestea începe în toamna lui 2015. Premier era Victor Ponta, cel care, fiind pus sub învinuire într-un dosar, devenise adversarul și ținta atacurilor lui Klaus Iohannis. Era o luptă pe viață și pe moarte, mai ales că încă din vara acelui an Iohannis vorbea că și-ar dori ”guvernul meu”.

Totuși, privind retrospectiv, găsim puncte pe care cei doi au căzut de acord, chiar dacă s-ar fi contrazis și pe tema luminii soarelui de pe cer.

Un astfel de punct este Ordonanța 43/2015. Este un document care va fi repus în discuție în următoarea perioadă, mai ales pentru simplul fapt că inițiatorul inițiativei legislative (actul modifica Legea de funcționare a SPP) se numără tocmai Serviciul de Protecție și Pază, o acțiune la marginea Constituției.

Prin acel document, SPP trebuia să devină serviciu secret. La articolul 4, punctul 9 al Ordonanței se spune: ””Activitatea Serviciului de Protecție și Pază constituie secret de stat”.

 

Moartea polițistului Gigină și incendiul de la Colectiv

 

Ordonanța a primit avizul prin consens al CSAT, pe 8 octombrie 2015, adică al tuturor membrilor săi, printre care Klaus Iohannis și Victor Ponta. Pe 14 octombrie 2015, Guvernul adoptă documentul, care face referire nu numai la SPP, dar și la reorganizarea ORNISS, la finanțarea unor misiuni sau operațiuni.

Actul este semnat de Victor Ponta, de ministrul de Interne Gabriel Oprea, de secretarul general Ion Moraru, de ministrul Apărării Mircea Dușa, dar și de șefii SRI, SIE și SPP, Eduard Hellvig, Mihai Răzvan Ungureanu și Lucian Pahonțu. Mai apar semnăturile lui Marcel Opriș, șeful STS, Marius Petrescu, directorul ORNISS, Dan Baranga, președintele Rezervelor de Stat, ministrul Finanțelor Eugen Teodorovici și Marius Nica, la acea dată ministru al Fondurilor Europene.

Legea de aprobare a Ordonanței ajunge în Parlament, dar aici apar scandalurile. Nu aveau legătură directă cu SPP, ci cu un accident de care vorbim încă și astăzi.

Pe 20 octombrie 2015, antemergătorul coloanei oficiale a vicepremierului Gabriel Oprea moare în accident. Era vorba de polițistul Bogdan Gigină. Durează până se află că a fost vorba de o coloană a lui Oprea. Încep proteste pentru demiterea vicepremierului, proteste care se întețesc după ce, câteva zile mai târziu se consumă tragedia de la Colectiv.

Se ajunge la schimbarea Guvernului Ponta cu ”guvernul meu”, condus de Dacian Cioloș.

 

Paza șefilor partidelor parlamentare

 

Pe 26 octombrie 2015, Iohannis se spăla deja pe mâini de Ordonanța pe care o aprobase în CSAT, spunând că e ”treaba inițiatorilor”. Ce stârnise indignarea? În plin scandal al morții lui Gigină – deși era evident că textul legii nu avea legătură cu un eveniment ce avea să se petreacă la două săptămâni după primirea aprobărilor! – Ordonanța prevedea ca SPP să asigure protecție și pentru șefii partidelor parlamentare. Era vorba de Liviu Dragnea, Vasile Blaga, Alina Gorghiu, Kelemen Hunor și... Gabriel Oprea.

Scandalul era uriaș și, pe rând, șefii de partid au spus că nu au nevoie de nicio protecție.

Legea a trecut totuși de Parlament, cu foarte mici modificări în punctele esențiale. Legat de articolul cu paza liderilor de partid, la senat prevederea a căzut, dar a revenit la Cameră, cu mențiunea ”la cerere”.

Un alt punct important, marcat de SPP în ”porțile” Ponta și Iohannis, avea să fie pierdut la Parlament. Alineatul care prevedea că activitatea SPP devine secret de stat a dispărut prin vot.

A fost prima lovitură încasată de SPP de la tandemul Liviu Dragnea-Călin Popescu Tăriceanu.

Iohannis promulgă legea în această formă, diferită de cea pe care o adoptase în CSAT, dar în acele zile (suntem deja în ianuarie 2016) nimeni nu mai are timp de nuanțe.

 

Grindeanu, ”bunicul” declarațiilor lui Dăncilă

 

Trece și 2016, marcat de alegerile parlamentare din final. Urmează respingerea lui Sevil Shhaideh și apoi desemnarea lui Sorin Grindeanu ca prim-ministru printr-un simplu SMS transmis de Iohannis.

În timp ce toți eram atenți la formarea primului Cabinet pesedist, Grindeanu face o declarație surpinzătoare, întrebat dacă va accepta protecția SPP, premierul desemnat a spus, pe 30 decembrie 2016: ”Nu sunt un om care caut aceste lucruri. Dacă legea îmi permite și înțeleg că îmi permite, fiindcă domnul președinte Dragnea a renunțat – dorința mea e să renunț.” Am citat din Mediafax. Așadar, acum 13 luni războiul care pare astăzi de maximă actualitate era în toi!

După investire, pe 11 ianuarie 2017, ziarul Național observă că Sorin Grindeanu nu folosea SPP, ci era păzit de dispozitivele și luptătorii formațiunii Acvila, din subordinea Ministerului de Interne.

Totuși, pe parcursul deteriorării relației cu Liviu Dragnea, legătura cu SPP se îmbunătățește. După demiterea sa intempestivă, Grindeanu primește dreptul de a folosi paza SPP timp de doi ani, potrivit prevederilor legale legate de foștii șefi de Guvern. Am înțeles că nu a renunțat (încă) la acest serviciu după ce al doilea cabinet de după al său, al Vioricăi Dăncilă, a luat decizii radicale în privința serviciului de pază.

Ajungem la Mihai Tudose, premierul în timpul căruia, Liviu Dragnea și-a intensificat atacurile la generalul Lucian Pahonțu. Tudose este cunoscut ca fiind cel puțin ”prieten cu prietenii” generalului, așa că nu a mirat pe nimeni declarația sa de vineri dimineașă, că nu renunță la serviciile SPP.

 

Uitata lege a lui Tudose

 

 

De fapt, pe Mihai Tudose îl găsim într-o inițiativă interesantă despre activitatea SPP. Textul proiectului nu trădează prietenia care, probabil, s-a legat mai târziu.

E vorba de o inițiativă legislativă care a căzut la Senat, în mai 2012, fiind astfel respinsă definitiv. Tudose, pe atunci deputat a inițiat, în 2010, alături de Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Florin Iordache, Aura Vasile și senatorul Titus Corlățean un proiect de lege care l-ar fi adus pe șeful SPP cu drepturi egale la masa celorlalți șefi de servicii secrete. Cu drepturi egale, dar și cu obligații egale.

Adică, șeful SPP ar fi trebuit votat de Camerele reunite ale Parlamentului, la propunerea Președintelui, cu avizul CSAT! Exact ca la SRI și SIE.

Dar, ca și în cazul șefilor Radioului sau Televiziunii publice, comisiile parlamentare de control puteau, potrivit proiectului, să respingă raportul anual și să decidă dacă recomandă schimbarea șefului. Proiectul a primit atunci aviz negativ din partea prim-ministrului Emil Boc!

După respingerea proiectului la Senat, s-a așternut uitarea peste el.

E un subiect asupra căruia vom reveni.