Nu ştiu dacă aţi observat, dar în toată această perioadă n-am intervenit în Ciondăneala naţională iscată de Ordonanţa Graţierii. Obligat prin profesia de Istoric al clipei, am urmărit, totuși, desfăşurarea Scandalului.

 Sincer să fiu, nu pricep de ce atîta înverşunare de o parte şi de alta. Înverşunarea PSD de a iniţia, de a susţine şi de a da Ordonanţa. Înverşunarea duşmanilor PSD, în frunte cu Klaus Iohannis, de a o bloca. Nu voi pricepe în veci resorturile protestelor de stradă așa zis spontane.

Se protestează și încă violent și în America împotriva deciziilor lui Donald Trump.

Da, dar acolo protestele sunt asumate de diferite organizații și, mult mai important, vizează îngrădirea unor drepturi și libertăți.

Nu văd ce drepturi ar îngrădi Grațierea. Evident, în afară de dreptul Sistemului de a-și face de cap.

În timp ce tinerii frumoși și liberi erau scoși în stradă pentru a apăra SRI și DNA, ștabii Binomului se desfătau în petreceri cu lăutari la vilele de protocol ale SRI și în vacanțe de lux, pe yahturi de lux.

Și mai e ceva.

Şi dacă graţierea ar viza pe toţi deţinuţii din închisori, nu văd cum ea ar fi mai importantă ca eveniment pentru România decît darea peste cap a Americii şi a Lumii de deciziile luate în rafală de Donald Trump.

S-a obiectat de către adversarii PSD că graţierea n-a fost punct în programul de Guvernare.

Cu duşmanii PSD sînt de acord în această privință.

Da, PSD-ul n-a cîştigat alegerile în chip zdrobitor prin invocarea graţierii.

Nici n-avea cum.

Electoratul PSD, niţel conservator, nu se dă în vînt după ieşirea infractorilor din puşcării şi nici nu suferă de insomnii la gîndul că în penitenciare sunt condiţii de Ev Mediu. În schimb, PSD a cîştigat alegerile, printre altele, şi cu angajamentul, mai mult sau mai puţin explicit, că va înlătura dictatura Sistemului instituţiilor de forţă şi va reinstaura la noi autentica democraţie.

Scriam în acest sens pe cristoiublog. ro din 3 ianuarie 2017:

„Încercînd să trag concluzii din rezultatul alegerilor de la 11 decembrie 2016, am scris şi am zis că, printre altele, dacă nu chiar în primul rînd, românii au votat împotriva Sistemului instituţiilor de forţă.

De fapt, nu împotriva Sistemului acestor instituţii, indispensabil în orice democraţie pentru apărarea statului, ci împotriva amestecului brutal al Sistemului în viaţa noastră social-politică, fenomen de o rară gravitate devenit realitate în ultimii 12 ani”.

În acelaşi text îmi exprimam însă îndoiala că liderii PSD şi ALDE se vor angaja într-o bătălie pe viață și pe moarte cu Sistemul:

„Deşi votul din 11 decembrie 2016 a fost unul împotriva amestecului grosolan al Sistemului în viaţa noastră social-politică, am serioase îndoieli că noua majoritate, impusă în Parlament şi cu mandatul de a reîntoarce Sistemul în cazărmi, va face ceva pentru a supune instituţiile de forţă controlului democratic”.

De la 11 decembrie 2017 a trecut o lună şi mai bine.

S-a angajat PSD şi ALDE într-o bătălie cu Sistemul?

S-au angajat pe dracu’!

PSD şi ALDE s-au angajat într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte pentru Ordonanţa Graţierii.

Adoptată, Ordonanţa Graţierii nu atinge Sistemul nici cu o păpădie. Dimpotrivă, ea întărește Sistemul, pentru că graţierea iartă pe cei condamnaţi, confirmînd condamnarea lor chiar şi în cazurile cînd a fost vorba de abuzurile Sistemului.

Din acest punct de vedere, eu consider Ordonanţa Graţierii ca o diversiune a PSD.

PSD se ocupă de orice altceva decît de înfrîngerea Sistemului.

Printre notele Sistemului treceam „absenţa unui control democratic real”. Şi dădeam drept exemplu comisiile de control parlamentar al SRI şi al SIE.

Cazul Coldea a fost pentru PSD, prin Comisia de control al SRI, dominată de PSD, un prim şi mare prilej de a începe controlul democratic al Sistemului.

S-a realizat asta?

După Conferinţa de presă de la finele audierii lui Eduard Hellvig, preşedintele Comisiei parlamentare de control al SRI, PSD-istul Adrian Ţuţuianu a făcut turul televiziunilor pentru a vorbi despre această primă şedinţă a unei Comisii, publicitate de propaganda PSD-istă ca fiind, în fine, debutul unui control parlamentar autentic al SRI și SIE. Pentru cine n-a urmărit - ca mine - Scandalul Florian Coldea, supunîndu-l verificării critice, şi pentru cine a fost interesat – tot ca mine – de relaţia dintre Serviciile de Intelligence şi societate în democraţiile adevărate, campania asumată de Adrian Ţuţuianu, cuprinzînd şi conferinţa de presă din seara lui 25 ianuarie 2017, transmisă în direct, va fi părut darea de seamă a unei Comisiii care s-a aplecat asupra Cazului Coldea cu maximum de exigenţă.

Pentru mine, campania a reprezentat una dintre cele mai mari diversiuni antidemocratice din România: Imbatabil la tras pe sfoară, Adrian Ţuţuianu a reuşit patru mari lovituri date democraţiei:

1) Să blocheze cercetarea Adevărului în cazul Dezvăluirilor lui Sebastian Ghiţă.

2) Să pună capăt multor întrebări rămase fără răspuns în opinia publică.

3) Să prezinte Minciunile drept Adevăr.

4) Să creeze premisele pentru ca noua Comisie SRI, prin nimic deosebită de celelalte, anterioare, să treacă în opinia publică drept adevărata Comisie de control parlamentar, astfel încît toate miș- mașurile ei cu SRI de acum încolo să treacă neobservate. În ultimul timp s-a putut observa că mijlocul ideal pentru a înăbuşi un Scandal provocat de dezvăluiri incomode pentru Sistem îl reprezintă deschiderea unei anchete de către Parchetul General. Augustin Lazăr, un provincial adus de Sistem la București, după modelul junei pe atunci Codruța Kovesi, are un talent ieşit din comun de a înăbuşi cu vorbele sale pufoase, pe post de pernă, orice tentativă de descoperire a Adevărului.

Adrian Ţuţuianu, izbitor de asemănător ca personalitate cu Augustin Lazăr, a primit misiunea să facă din Comisia de control al SRI mijlocul de înăbuşire al oricărui Scandal iscat în jurul SRI. Despre comedia searbădă care a fost Conferinţa de presă sau mai precis, declaraţiile lui Adrian Ţuţuianu la Conferinţă (abil, Eduard Hellvig l-a lăsat pe PSD-ist să se dea în stambă!), am mai scris.

Concluzia a fost fără drept de apel: Comisia n-a verificat nimic. A luat notă pur şi simplu de rapoartele celor două comisii de verificare – în cazul Florian Coldea şi în cazul Elena Istode l-a mandatat pe Adrian Ţuţuianu să aburească presa şi, cu asta, basta. Amîndouă Cazurile au fost închise. Misiunea Comisiei de Control nu e însă să ia notă de versiunea SRI. Misiunea Comisiei e de a descoperi adevărul și a-l prezenta opiniei publice.

Şi pentru aceasta, audierea lui Eduard Hellvig trebuia să fie doar punctul de plecare.

Despre Cazul Coldea, Adrian Ţuţuianu a declarat senin, la Antena 3, că e închis din punctul de vedere al Comisiei.

Despre Cazul Elena Istode n-a zis nimic, deoarece el nici n-a intrat în atenţia Comisiei. Noroc c-a venit Eduard Hellvig cu Raportul Comisiei de verificare în cazul Generălesei. Altfel pînă şi Cazul acesta scandalos pînă peste poate era trecut sub tăcere. Din Dezvăluirile lui Sebastian Ghiţă, dacă sunt cernute cu exigenţa critică, rămîn mai multe date exacte, deja dovedite. Dacă adăugăm aceste date altora, descoperite şi comentate de Adevărata Presă – nu de cea a Binomului – vom avea imaginea unor lucruri scandaloase petrecute – e drept – în Mandatul lui George Maior – şi pe care Comisia de control al SRI ar fi trebuit să le ia în discuţie, intrînd într-un soi de sesiune permanentă. Din cele prezentate de Adrian Ţuţuianu am înţeles că în urma audierii s-a stabilit că toate s-au întîmplat, deoarece Serviciul n-are un cod deontologic.

Bine, bine, vom spune noi, dar contractele pe care SRI i le-a facilitat lui Sebastian Ghiţă sunt din cauză că SRI n-a avut un Cod deontologic?

Elena Istode a petrecut la Monte Carlo, cu soţii Rizea, mai multe vacanţe, an de an. Era ofiţer SRI, şef de sector.

N-a întrebat-o nimeni la vremea respectiv (conducerea, Divizia, Protecţia Internă) cine sunt soţii Rizea şi de ce dracu trebuie să-şi facă ea vacanţele la Monte Carlo pe banii acestuia?

La un dialog tv, la B1 Tv, Traian Băsescu s-a întrebat de ce protecţie a beneficiat prim-adjunctul directorului SRI, Florian Coldea, în vacanţele din Seychelles, spaţii din afara NATO?

Potrivit lui Eduard Hellvig, SRI e al doilea contributor cu informaţii pentru NATO dintre serviciile naţionale ale Alianţei.

Se presupune că Florian Coldea putea fi oriunde ţintă pentru serviciile duşmane NATO.

Cum de s-a învoit conducerea SRI să-l lase în astfel de vacanţe şi nu singur, ci cu soţia, alt ofiţer SRI?

Despre Momentul vizitei lui Florian Coldea la Vila de la Cheia al lui Sebastian Ghiţă am scris în numărul anterior al cristoiublog. ro.

Acest moment nici măcar n-a făcut subiectul audierii.

Comisia l-a neglijat pur şi simplu.

Pentru a ne aburi, PSD-istul Adrian Ţuţuianu a lansat aserţiuni vagi şi goale de conţinut, precum

S-ar putea să-i chemăm!

S-ar putea ca să…

Nu m-aş fi ocupat din nou de Farsa pe care ne-a jucat-o Comisia SRI, aflată sub stăpînirea PSD, dacă n-aş fi recunoscut în modul ei de Operare Modul de Operare a lui Liviu Dragnea.

Îl urmăresc pe Liviu Dragnea din ultimul timp cu o stupoare crescîndă. Dacă-l asculţi, ai jura că, gata, ia Sistemul de coarne. Acuzaţii, văicăreli, smiorcăieli, ameninţări. Dacă te uiţi la ceea ce face PSD-ul condus de Liviu Dragnea vei sesiza imediat Comedia de Cămin Cultural jucată de Comisia SRI.

Totul se reduce la vorbe. Ca şi în cazul SRI, în Cazul abuzurilor Sistemului s-au strîns în ultimul timp, graţie investigaţiilor Presei, numeroase date şi dovezi. Pentru a se începe un Proces istoric în urma căruia Sistemul să fie lichidat, e neapărată nevoie de intervenţia unui partid parlamentar.

Cine să fie acel partid?

În nici un caz PNL şi USR, trompetele Binomului Klaus Iohannis – Sistem. Acel partid ar trebui să fie PSD.

A întreprins ceva concret pînă acum PSD pentru reinstaurarea democraţiei autentice?

N-a întreprins nimic.

Nici n-are timp.

E ocupat cu Ordonanța Greațierii!