DEZBATERE EVZ ŞI CAPITAL. Politica de protejare a monumentelor este radicală şi nu oferă soluţii pentru întreţinere şi reabilitare, potrivit specialiştilor.

Dezvoltarea economică este încetinită din cauza reglementărilor în ceea ce priveşte protejarea monumentelor, iar statul nu cooperează cu mediul privat când vine vorba de întreţinerea caselor monument sau descoperirile arheologice. Acestea au fost concluziile trase de specialiştii care au participa la dezbaterea organizată de Editura Evenimentul şi Capital - "Patrimoniul cultural al României şi dezvoltarea industrială".

Ioan Opriş: "Trebuie găsită o soluţie de mijloc"

În opinia profesorului universitar de la Universitatea "Valahia" din Târgovişte, Ioan Opriş, statul român trebuie să îmbunătăţească legea în aşa fel încât investitorii să nu mai fie îndepărtaţi, dar şi să se păstreze moştenirea culturală a României.

"Cred în necesitatea colaborării şi găsirii soluţiei optime între dezvoltarea patrimoniului şi dezvoltarea economiei. Problema este că, la noi, domeniul patrimoniului a fost slab susţinut în trecut, iar legile care reglementau protecţia lui au apărut foarte târziu. Reglementarea încă cere perfecţionare şi adaptare la situaţia României. Economia şi investitorii nu pot aştepta. Sunt oportunităţi pentru care, dacă nu merge atunci, ai putea pierde oportunitatea aceea", a explicat Opriş.

Statul l-a luat pe NU în braţe

Orice soluţie care îi îmbogăţeşte pe unii şi îi dezmoşteneşte pe alţii ar trebui să fie o soluţie negociată, a conchis în timpul dezbaterii profesorul şi architectul Augustin Ioan.

"De exemplu, soluţia aplicată în cazul construirii Bulevardului Uranus, mai exact cea de la Berzei, nu a fost o soluţie negociată. Totuşi, până la urmă cred că s-a ajuns la o soluţie de negociere, prin Ministerul Dezvoltării. Cu asta trebuia să se înceapă", a precizat arhitectul.

Inflaţie de monumente, finanţare zero pentru ele

Potrivit lui Opriş, statul român a întocmit o listă cu patrimoniul României, care are aproximativ 29.000 de poziţii, în timp ce Franţa are doar 14.000. "Am stat fără lege şi înainte de 1989 şi după, până în 2004, când a apărut prima listă a monumentelor protejate", a mai spus profesorul de la Universitatea "Valahia". Acesta a precizat că trebuie să fim foarte atenţi la cântarul pe care punem în balanţă ce câştigăm şi ce pierdem dintr-o investiţie industrială.

"Trebuie să judecăm lucrurile la rece şi cu calm. Să nu aducem imediat în discuţie că vom crea atâtea locuri de muncă, că vor fi nu ştiu ce dezvoltări, adică natura socială. Este necesar să vedem ce se va produce printr-un implant industrial într-un loc şi pentru viitoarea generaţie", a concluzionat Opriş.

"Cel mai mare pericol de la Roşia este indecizia"

Purtătorul de cuvânt al Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roşia Montană, Cosmin Popa, a declarat că, în acea zonă este un caz de dezinformare, "mai serioasă faţă de cazul valuta găsită în sediul ţărănesc".

"La Roşia, patrimoniul se degradează continuu, nu de acum, de 20 de ani. Concluzia raportului de monitorizare, elaborat de Grup, este că cel mai mare pericol al patrimoniului de la Roşia este indecizia, că nu se ia o decizie. Proiectul pe care îl propune compania care vrea să realizeze proiectul minier de la Roşia are o componentă de patrimoniu susbstanţială. Miza este obţinerea resurselor prin conservarea cele mai mari părţi din patrimoniu", a adăugat Popa. "Eu îndemn oamenii să meargă la Roşia, să vadă cum arată monumentele şi dacă nu se face ceva." AUGUSTIN IOAN, arhitect şi profesor Citiţi şi:

• Roşia Montană - câştigul României între mit şi realitate
• Salvarea monumentelor istorice, între prea târziu şi lipsa fondurilor