Sunt îmbrăcaţi ca de paradă. Uniforma albastră impecabilă, impunătoare, le împlineşte armonios lacunele de personalitate. Ciucurelul le atârnă regulamentar, pe dreapta. Unul, la Antena 3, este serios, freză perfectă, şef. Celălalt, la Realitatea, zâmbeşte mereu, cuceritor grizonat, Ciocan.

Primul e Lucian Diniţă, şeful Poliţiei Rutiere. O ţine gaia maţu cu derapajul. A, nu e sigur, nici nu vrea să se antepronunţe, dar ipoteza derapajului maşinii lui Huidu "se conturează". Un văr al Mariei Drăghici, femeia ucisă de Huidu, ia foc. Crede că poliţia pregăteşte marea muşamalizare. Aşa cum s-a întâmplat de multe ori. Cine are bani şi relaţii scapă. Diniţă este ofuscat. Se încruntă. Masca bonomă se topeşte şi curge. Sângele fierbinte bate în tâmple. Genele ancestrale ale predecesorilor săi miliţieni se zvârcolesc în organism. Se stăpâneşte greu. Dacă n-ar fi în faţa camerelor, i-ar zice el vreo două vărului insolent. Mai că i-ar cârpi două carabe grele, de secţie. Ce-a zis el şi ce-a înţeles vărul? A zis doar că "se conturează", nu e clar, mă? Sunt cinci-şase ipoteze ale accidentului, dar derapajul "se conturează". Nu e nici antepronunţare, nici influenţare a anchetei. În josul ecranului scrie: "50% dintre autorii de accidente cu victime nu fac închisoare". Cristina Ţopescu, venită să-l sprijine colegial pe Huidu, aprobă suav vorbele aspre, dar drepte, ale omului în uniformă. Poate îi aminteşte de tata. Trec pe Realitatea. Aici dau de Christian Ciocan: zâmbeşte lat ca un calcan. N-am răbdare să aflu motivul. Dacă există. Nici nu sunt curios dacă Ciocan discută de accidentul lui Huidu sau de căţelul lui celebru, bichonul Troponel. Mă întorc curios la Antenă. Emisiunea aici e mult mai interesantă. Mai intensă. Mai cazonă. Dar realizatorul, simţind tensiunea, recurge la extinctorul în civil şi în retragere Virgil Vochină. Autor a nenumărate filmuleţe pedagogice despre accidente care ne-au mâncat zilele la şcoala de şoferi. Îl ştiţi: cel care găsea de cuviinţă să-şi bage fizicul în cadru ca să strice uneori scheciurile Divertişilor, pe vremea când erau împreună şi aveau umor. Om cu experienţă, Vochină linişteşte atmosfera. Vorbeşte aromitor, cuvintele susură din el, plate, soporifice. În platouri, umbra lui Victor Beda pluteşte lin, până la limita evitării oricărui pericol.