În loc să se certe, "contondent" sau nu, pentru putere, politicienii ar putea deveni emisari ai României în zonele mai puţin atinse de criză pentru a atrage investiţii.
Citeam zilele trecute că zece dintre băncile americane de top îşi retrag importante fonduri din cele europene. Activele retrase în perioada iunieaugust se ridică la 27% din plasamentele iniţiale. Cum titlurile deţinute de bancherii americani în Europa însumează 675 miliarde dolari, asta înseamnă că 182 miliarde dolari au părăsit deja zona euro. Iar retragerile continuă. Îngrijorător este că activele americane părăsesc cu precădere Franţa (34 %) şi Germania (36 %), adică motoarele Uniunii Europene. Din Marea Britanie, în acelaşi interval de timp, au plecat 22 % din plasamente. Cât se şubrezesc băncile europene, multe dintre ele cu "pui" în România, este lesne de înţeles. Cum va traversa Europa criza datoriilor cu potenţialul bancar slăbit, aşijderea. Bancherii americani nu ţin banii retraşi la saltea, nici nu-i investesc în economia SUA, ci îi direcţionează spre zone pe care prestigioasa agenţie de Rating Fitch le-a diagnosticat ca fiind sigure, sănătoase economic, lipsite de riscuri majore pe termen mediu şi lung, precum Australia, Canada, Japonia şi ţările scandinave.
Iată o informaţie valoroasă, care ar trebui valorificată cât mai repede de către politicienii români. De ce nu ar merge şi România pe urma bancherilor americani, căutând să atragă investiţii din zonele sigure?
În locul gâlcevii permanente, politicienii şi-ar putea consuma energiile şi timpul inventariind toate resursele de care ar fi tentaţi investitorii din ţările nominalizate de Fitch sau din alte zone unde banii "stau" în aşteptarea oportunităţilor. Dacă aleşii noştri nu se descurcă singuri, cu siguranţă vor găsi sprijin în mediile private şi academice, astfel încât inventarul să fie realizat în cel mai scurt timp. Tot politicienii, de data aceasta cei din Parlament, ar putea acoperi rapid golurile legislative care împiedică avansarea unor pachete de oferte atractive pentru ţările vizate. Legislaţia Uniunii Europene nu are restricţii majore pentru zona non-UE.
Cu temele făcute bine şi cu mandate explicite de la executiv, emisarii de la Bucureşti pot bate la uşile posibililor investitori, pot negocia inteligent ofertele României, pe principiul win-win, pot garanta un tratament corect pentru potenţialii investitori.
Fiindcă nu sunt un jurnalist specializat în economie am întrebat nişte oameni care se pricep dacă ideea este viabilă. Mi-au spus că da, că ea a fost vehiculată încă de la începutul anilor '90, dar este greu de realizat în România. Ar fi necesar, pe de o parte, consensul clasei politice şi, pe de altă parte, atragerea unor specialişti care să se înhame la acest tur de forţă. Admit că nu-i puţin lucru să baţi lumea în lung şi în lat, să convingi guverne, mari firme şi consorţii de firme, bănci sau fonduri de investiţii că România poate fi o destinaţie sigură pentru investiţiile lor. Nu e deloc uşor, dar efortul poate fi răsplătit de rezultate pe măsură. O primă zonă majoră de investiţii ar fi infrastructura energetică. Termocentralele şi hidrocentralele sunt pe cale de a-şi încheia durata de viaţă, iar energia produsă trebuie să fie una verde. Nu sunt bani, iar scadenţa termenelor impuse de Uniunea Europeană nu e departe. De investiţii importante au nevoie şi reţelele de distribuţie pentru gaze, petrol şi energie electrică, sunt necesari bani şi pentru valorificarea resurselor din Marea Neagră, aşa cum porturile de pe Dunăre plâng după fonduri. Am dat câteva exemple consacrate, dar ştim cu toţii ce foame de investiţii există în România.
Pentru a le obţine, însă, este necesar ca aleşii noştri, indiferent de culoarea politică, indiferent de raţiunile electorale, să renunţe la interesele proprii, de partid sau de grup, să transforme interesul naţional dintr-o vorbă în vânt, demagogică, în fapte.
Munciţi pe brânci, domnilor politicieni, renunţaţi la toate acţiunile de PR şi imagine. Nu e prea târziu să daţi gâlceava pe consens. Nu sunt nici naivă, nici idealistă, atunci când vă îndemn ca măcar în ceasul al doisprezecelea să vă băgaţi minţile în cap şi să lucraţi pentru români. Sunt de-a dreptul pragmatică atunci când spun că munca onestă şi corectă, fără comisioane şi şpăgi, în interesul României, nu al partidelor, este singura care vă poate reabilita în ochii electoratului, vă poate duce în cartea de istorie şi nu în tomberon. Ar trebui să fiţi şi domniile voastre.
Recomandările noastre
