Vezi aici ce motive invocă romii pentru modificarea termenului ţigan din DEX
- Cristian Şt. Vasilcoiu
- 20 septembrie 2011, 19:08
Reprezentantul romilor la discuţiile cu Academia Română şi Institutul de Linvgistică, în vederea rectificării definiţiei termenului ţigan din DEX, Gelu Duminică, arată că aceasta este o cerinţă a etniei, încă din 1919. EVZ vă prezintă în exclusivitate şi cum ar trebui să arate, în DEX, definiţiile termenilor ţigan şi rom, al cărui feminin este romnie, în viziunea etniei.
Directorul executiv al Agenţiei de Dezvoltare Comunitară Împreună, Gelu Duminică, reprezentant al etniei romilor în dialogul cu Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti", a declarat EVZ că solicitarea reprezintă o doleanţă de aproape un secol.
"Cererea a fost exprimată încă de la Prima Adunare Naţională a Ţiganilor din România, care a avut loc la 27 septembrie 1919, la Dumbrăveni în judeţul Sibiu, în urma căreia a fost semnat un Memoriu care la punctul 2 prevede: De asemeni, ne rugăm ca de aici înainte, în toate actele oficiale româneşti să nu se mai folosească pentru noi şi următorii noştri numirea (poreclă) ca batjocură "ţigan" ci aceasta, dacă nu se şterge cu totul chiar din uzul oficial, să se circumscrie cu o altă denumire care se va afla de corespunzătoare".
Ce susţine Academia
Directorul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti", Marius Sala, de asemenea vicepreşedinte al Academiei Române, precizează, din start, că termenii ţigan şi jidan nu pot fi, pur şi simplu, excluşi din DEX. "Nu putem scoate cuvinte din limbă, nu putem schimba, peste noapte, limba, rezultatul unui proces care durează de secole. Noi am propus, totuşi, anumite soluţii, care, credem noi, dovedesc înţelegere. Noi am făcut propunerile, iar acum aşteptăm răspunsul dumnealor, să vedem dacă şi ce anume acceptă dumnealor. Suntem, aşadar, în discuţii, iar o soluţie nu a fost încă adoptată", a declarat, pentru EVZ, Marius Sala.
Vezi aici documentul integral:
MEMORIUL ADUNĂRII NAŢIONALE A ŢIGANILOR DIN TRANSILVANIA
Subsemnaţii, reprezentanţi ai ţiganilor români transilvăneni, îndemnaţi de dragostea noastră faţă de neamul românesc şi faţă de noua noastră patrie ,România Mare, declarăm sărbătoreşte şi pentru totdeauna şi totodată ne şi rugăm cu supunere ca să ni se împlinească şi nouă, celor oropsiţi pînă acuma, dorinţele noastre.
Art. I Atît noi cît şi urmaşii noştri, să fim consideraţi ca cei mai supuşi şi credincioşi fii şi cetăţeni ai României Mari, conform punctului I al hotărîrii aduse în Adunarea Naţională Românească ţinută la Alba Iulia (18 noiembrie / 1 decembrie 1918).
Art. II Ca fii şi cetăţeni ai marii naţiuni române, nevoind şi neputînd fi consideraţi ca popor străin în ţară străină, după cum am fost consideraţi de veacuri, ne rugăm: 1. Să fim primiţi în sînul marelui popor român, nu numai cei cu limbă, port şi datine româneşti, ci şi ceilalţi locuitori de origine ţigănească care şi-au pierdut acest caracter, aflători în toate ţinuturile Ardealului, Banatului şi părţile ungureşti alipite acum României Mari. 2. De asemeni, ne rugăm ca de aici înainte, în toate actele oficiale româneşti să nu se mai folosească pentru noi şi următorii noştri numirea (poreclă) ca batjocură "ţigan" ci aceasta, dacă nu se şterge cu totul chiar din uzul oficial, să se circumscrie cu o altă denumire care se va afla de corespunzătoare. 3. Conform hotărîrii punctului 3 al Adunării Naţionale Româneşti de la Alba Iulia: - să fim şi noi consideraţi întrutoate egali în drepturi şi în datorii cu ceilalţi români din România Mare, prin urmare să fim şi noi şi urmaşii noştri instruiţi, şi administraţi, şi judecaţi în limba şi după legile româneşti. - să fim primiţi la toate oficiile de stat şi bisericeşti - culturale şi nu ca pînă acum în Ungaria. 4. Conform legilor ce se vor aduce pentru împroprietărirea celor fără pămînt să fim şi noi şi urmaşii noştri împărtăşiţi din pămîntul care se va împărţi (arător, păşune, pădure), între cetăţenii Românie, vrednici pentru aceasta, spre a putea avea şi noi şi urmaşii noştri vatra noastră şi moşia care să ne lege pentru totdeauna de moşia românească pentru care şi înaintaşii noştri au muncit, pătimit şi sîngerat şi pentru care urmaşii noştri ar aduce toate jertfele ce li se vor cere.
Pînă la executarea acestei legi, ne rugăm ca să fim luaţi în seamă şi sub ocrotirea la arendarea moşiilor (păşunat şi arător) precum şi la întreprinderile muncitoreşti - industriale.
Art.III Pînă la îndeplinirea acestor dorinţe îndreptăţite, legale, pentru liniştea şi asigurarea noastră, ne rugăm ca să fim şi noi, ţiganii (barem în Ardeal), reprezentaţi în Marele Sfat Naţional Românesc, prin trei reprezentanţi aleşi din această adunare a nostră şi anume: 1. Domnul Ionel Câmpeanu (teolog şi profesor) care nu era ţigan, dar investit cu încrederea ţiganilor; 2. Gheorghe Humagiul, locuitor din Ucea de Sus, judeţul Făgăraş; 3. Gheorghe Creţean, din Braşov.
Dat din Adunarea Naţională a Ţiganilor, 27 aprilie 1919, Ibaşfalău (Dumbrăveni), jud. Sibiu
Preşedinte, Gheorghe Humagiul (22 de semnături ale delegaţilor la Adunare)
EVZ prezintă, în exclusivitate, cum ar trebui să arate, în DEX, definiţiile termenilor ţigan şi rom, în viziunea etniei:
ROM2, -Ă, romi, -e, s.m. şi f., adj ( termenul corect pentru femeie este ROMNIE). Persoană care face parte dintr-o populaţie originară din nord-vestul Indiei, care a migrat începând din sec. V în Persia, Asia Mediteraneeană şi în Imperiul Bizantin, în sec. X-XVI în sud-estul şi centrul Europei şi în nordul Africii, în sec. XV în vestul Europei (în special în Peninsula Iberică), iar în sec. XIX şi în cele două Americi şi care vorbesc o limbă indo-europeană. Pe actualul teritoriul romanesc, romii au fost robi până în anul 1856. Din 1990, termenul desemnează apartenenţa la o minoritate naţională recunoscută de Constituţia României.
ŢIGAN, -Ă, ţigani, -e, s.m., adj. Folosirea acestui termen nu este recomandată pentru ca poate discrimina persoanele care îşi declară apartenenţa la minoritatea romă. (Peior.) rom2. ¨ Expr (peior). A arunca moartea în ţigani = a arunca vina pe altul. (peior)A se muta ca ţiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. (peior) A se îneca ca ţiganul la mal = v. îneca. (pop)Tot ţiganul îşi laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparţine. (pop) E învăţat ca ţiganul cu ciocanul (sau cu scânteia), se spune despre cei deprinşi cu nevoile. 2. (Peior.) Epitet dat unei persoane brunete. II. Adj. (Rar) Ţigănesc.
- Romii acuză rasismul din DEX. Explicaţia incriminată: "Ţigan - epitet dat unei persoane cu apucături rele"