Ultima mare ctitorie a primarului Sorin Oprescu, Stadionul Naţional, s-a deschis în hohotele de râs ale presei franceze.
Ultima mare ctitorie a primarului Sorin Oprescu, Stadionul Naţional, s-a deschis în hohotele de râs ale presei franceze. "Un câmp de cartofi", "o grădină cu muşuroaie de cârtiţe", "un teren dezastruos" - acestea sunt caracterizările presei din Hexagon. Netulburat, primarul Sorin Oprescu a răspuns: "Să dau ordin la firul de iarbă să crească nu pot nici eu".
Ce este absolut fascinant nu sunt explicaţiile halucinante pe care Oprescu le inventează zi de zi, ci capacitatea bucureştenilor de a înghiţi netulburaţi ceea ce le serveşte veselul lor primar general. În 2008, le-a plăcut să creadă că în doi, trei ani, zburdăm pe autostrada suspendată, iar lângă Biblioteca Naţională, în loc de mall, vom avea un parc cu căprioare. În 2009, erau mândri că au intrat în Guiness Book la rubrica "cel mai mare cârnat". În 2011, au căzut în admiraţie în faţa unui stadion naţional plasat în mod tembel în centrul oraşului, fără suficiente locuri de parcare şi neruşinat de scump. La Torino, s-a deschis recent Juventus Arena, un stadion un pic mai mic decât cel din Bucureşti, dar construit cu doar 103 milioane de euro (faţă de 234 de milioane, cât a costat Arena Naţională). Are 4.000 de locuri de parcare (faţă de 2100) şi un shopping mall. Polonezii construiesc la Varşovia un complex sportiv de 500 de milioane de euro, dar acesta include o arenă închisă multifuncţională care are 20.000 de locuri, un bazin olimpic cu 4.000 de locuri, plus hotel şi aqua-park. Iar oamenii de acolo s-au gândit să aducă până la stadion o linie de metrou şi de tren, ca să nu se ajungă în situaţia în care fiecare meci important va da peste cap circulaţia din tot oraşul.
Cât despre povestea cu gazonul, comandat de constructorii de la Max Bogl, nu de primărie, să fim serioşi. Şmecheria este simplă: autorităţile locale au aprobat toate cheltuielile suplimentare cerute de constructor (care a ridicat costul final de la vreo 109 milioane de euro la 234), dar le-au sugerat că, pentru gazon, ar fi bine să apeleze la firma de casă a baronului Oprişan. Aşa s-au şters toate urmele care puteau să-l lege pe independentul Oprescu de sponsorii din USL. În paranteză fie spus, nici în vis n-aş fi gândit ce averi se pot face cu spaţiile verzi. În sectorul unu, primarul Chiliman cumpără netulburat panseluţe de doi/bucata, în condiţiile în care ele pot fi achiziţionate de pe piaţa liberă cu 0,70 lei/bucată. Întreţinerea parcurilor din Bucureşti este de câtebva ori mai scumpă decât la Paris.
Mă uit pe sondaje şi sunt convins că bucureştenii vor continua să-l iubească pe primarul lor: ce era să facă, să sufle în iarbă?
Recomandările noastre
