Ultimele declaraţii publice ale lui Dinu Patriciu mi s-au părut atât de interesante şi de surprinzătoare, că am abandonat gândul de a scrie săptămâna aceasta despre evenimentele din Norvegia.
Fusesem de curând la Oslo şi în alte zone ale acelei ţări "neruşinat de bogate", cum o caracterizase un locuitor al ei, şi întâlnisem pretutindeni o toropeală, un dulce provincialism aproape utopic, o naivitate politică incredibilă în zilele noastre. Nici nu e de mirare că poliţia n-a intervenit timp de o oră şi jumătate de la anunţarea unui masacru: jumătate din timp le-a luat-o legarea şireturilor la bocanci. Dacă e să-l credem pe Socrate, personajul "Republicii" lui Platon, tirania se naşte din excesul democraţiei: un monstru paranoic ca Breivik, chiar dacă s-ar fi putut naşte oriunde în lume, n-ar fi putut acţiona pe o scară atât de mare decât în Schlaraffenland-ul nordic. Nu personalitatea dizarmonică a frumosului viking, pentru care uciderea unei sute de oameni n-a fost decât o operaţiune de PR pentru lansarea unui manuscris, este miezul atentatelor norvegiene, ci iluzia unei întregi naţiuni că poate dormi pe un sac cu bani pe când lumea fierbe.
Ei, dar ce-are-a face? Să fie la ei, acolo. Noi să ne-ntoarcem mai bine la oile noastre strămoşeşti şi, la politichia noastră cea de toate zilele. Deci, foarte de curând, Dinu Patriciu, care de mai multă vreme dăduse semne de impacienţă faţă de noua conducere a partidului liberal, a venit cu declaraţii radicale şi fără echivoc. Ele sunt de fapt nişte truisme, dar nu e acelaşi lucru dacă le spune Patriciu, cel mai bogat şi mai influent om din România, sau cine ştie ce neica nimeni.
Prima şi cea mai gravă afirmaţie a sa este că USL nu are nici un viitor. Am spus-o şi eu, au spus-o şi alţii, iar rezultatul, fireşte, e că am suportat iarăşi căldarea de lături aruncată în cap: lingăii lui Băsescu, limbricii portocalii etc. etc. Sunt curios cum vor comenta acum atâţia iubitori ai lui Crin Antonescu, aciuaţi între timp la "Adevărul", declaraţiile patronului lor. Le reamintesc faptele lui Crin Antonescu care, repet a suta oară, îl descalifică, obiectiv şi fără drept de apel, ca şef (şi chiar ca membru) al partidului liberal. Prima este alianţa cu PSD-ul pentru crearea unei "struţo-cămile" politice, cum o numeşte Dinu Patriciu, şi cum am numit-o şi eu mai demult. Enorma coborâre spre stânga spectrului politic a liberalilor este consecinţa dorinţei personale a lui Crin Antonescu de a ajunge, prin orice mijloace, preşedintele României. A doua faptă nu doar ignobilă, dar şi greşită ca strategie a actualului lider liberal a fost alianţa cu Dan Voiculescu şi PC, cu un simbol, adică, şi mai ticălos decât PSD-ul, al trecutului comunisto-securist.
Ne puteți urmări și pe Google News
Sunt de acord cu Dinu Patriciu, deci. Da, cred şi eu, ca şi din ce în ce mai multă lume, că asocierea Ponta – Crin Antonescu nu este ceea ce ne trebuie pentru anii următori. Cei doi lideri s-au dovedit goi de idei, farisei, demagogi, incapabili de soluţii practice pentru România. În spatele lui Ponta, ca o umbră mai mare decât trupul însuşi, se profilează ameninţător Adrian Năstase. În spatele lui Crin nu se profilează nimic. Amândoi sunt adepţii statului asistenţial, ceea ce înseamnă sărăcie tot mai adâncită. În condiţiile stabilizării economice, în favoarea căreia sunt semne destul de clare (deşi prin ce mijloace s-a obţinut ea mai bine să nu vorbim), în următorii ani toată miza va fi relansarea economiei, care nu se va putea realiza decât prin sectorul privat, prin clasa de mijloc, adică prin liberalism politic şi economic. Liberalii reali vor trebui să ia cârma partidului din mâinile liberalilor stângişti, corciţi cu PSD-ul.
Dinu Patriciu nu exclude, în acelaşi interviu dat "Evenimentului zilei", o reapropiere "pragmatică" de preşedintele Băsescu. Singurul impediment ar fi firea destructivă a celui din urmă, care-şi face duşmani cu nemiluita. De data asta, i-aş recomanda preşedintelui să-şi ţină firea acasă, fiindcă nu se va mai întâlni şi altădată cu o astfel de ofertă. De altfel, o ştie prea bine şi dumnealui, căci nu degeaba l-a numit de curând pe Patriciu "un liberal adevărat". În acest moment există condiţii reale pentru discutarea unei refaceri, peste capul lui Ponta şi Antonescu, a alianţei DA, care-a fost marea şansă a României post-decembriste, stricată prosteşte de chiar cei doi protagonişti de azi. "Eu te-am făcut, eu te omor", spuneau taţii de modă veche la mânie. Băsescu şi Patriciu au omorât alianţa DA, tot ei - şi numai ei – ar putea s-o reconstruiască, acum, când au USL-ul în coaste.
Va fi acest lucru posibil? Timpul ne-o va arăta. Citiţi AICI interviul integral cu omul de afaceri Dinu Patriciu
Recomandările noastre
