Iar ne-au luat-o bulgarii înainte. De la 1 ianuarie 2012 ei vor putea confisca averile ilicite care depăşesc 150.000 leva, adică 76.000 de euro.
Proiectul de lege era mereu amânat, dar iată că bulgarii au luat taurul de coarne şi au dat undă verde acestei legi cerute de Uniunea Europeană.
Ce-i drept, Constituţia lor nu prezumă caracterul licit al dobândirii proprietăţii. La noi, această prevedere a legii fundamentale din 1991, menţinută şi la revizuirea din 2003, împiedică autorităţile să se atingă de un pai din averea unui infractor, chiar dacă acesta este condamnat prin hotărâre definitivă şi irevocabilă. Unui infractor de droguri prins în flagrant, de pildă, i se pot confisca drogurile şi banii care provin din infracţiune. El poate fi condamnat şi trimis la închisoare, dar autorităţile nu se pot atinge de restul averii dobândite prin aceleaşi mijloace, chiar dacă ea este de milioane de lei. În cazul în care instanţa va proba că, din infracţiunile comise, condamnatul a obţinut o avere de milioane de lei, însă aceasta nu este pe numele lui, iarăşi nu se poate face nimic. În ţările civilizate nu atât persoana este urmărită, ci proprietăţile dobândite de aceasta prin metode ilicite sau prin mijloace ilegale. Prin urmare, ele pot fi confiscate, indiferent pe numele cui figurează.
Mulţi dintre politicienii care apără cu dinţii articolul 44 din Constituţie au averi considerabile, a căror justificare nu este tocmai uşoară. Unii dintre ei, nici dacă s-ar fi hrănit cu aer din 1990 şi până astăzi, nu ar fi strâns averile deţinute acum. Apărându-se, de fapt, pe ei, politicienii apără şi crima organizată din România, şi mafiile transnaţionale, şi băieţii şmecheri din sistemul energetic, şi mafia financiar-bancară, şi pe urmaşii Securităţii, şi pe devalizatorii de bănci. Practic, toţi cei certaţi cu legea în România - şi nu sunt deloc puţini - sunt apăraţi de prevederile unui aliniat din articolul 44 al Constituţiei. România a fost mult timp singura ţară din Europa care, prin Constituţie, apăra şi legitima furtul şi veniturile obţinute din infracţiuni. I s-a alăturat doar Republica Moldova, care aproape că ne-a copiat legea fundamentală.
Ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, ne-a spus verde în faţă: "O problemă-cheie pe care o aveţi este faptul că se prezumă în articolul 44 din Constituţie că toate proprietăţile sunt dobândite licit. Noi nu avem o astfel de prevedere în Statele Unite. Şi nu cred că este necesară. Mesajul meu pentru dumneavoastră este acela că nici Constituţia dumneavoastră si nici drepturile omului nu sunt o licenţă pentru a fura." Judecătorilor Curţii Constituţionale nu le-a păsat de cutuma occidentală. Nici de cerinţele Uniunii Europene. Nici de Mecanismul de Verificare şi Cooperare, implicit de monitorizarea României. Ei au declarat neconstituţională eventuala eliminare a acestui aliniat al articolului 44 din viitoarea Constituţie, propusă de Băsescu.
Pe motiv că s-au depăşit limitele revizuirii Constituţiei, precizate cu multă grijă de părintele legii, Antonie Iorgovan. Mai exact, că "nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora". Iată un excelent motiv ca americanii şi europenii să renunţe la cetăţeniile lor, să ceară cetăţenie română şi apoi să se apuce să comită ce infracţiuni le trec prin minte. Numai să nu fie prinşi şi bani să iasă. Constituţia îi ocroteşte şi averile lor nu vor putea fi confiscate în veacul vecilor. Amin!
Recomandările noastre
