O ipoteză: femeile au simţ matern şi se feresc de pericol, pe când bărbaţii îl ignoră aproape complet. Totul se reduce la supravieţuirea speciei.

Când o şoferiţă traversează un sens giratoriu, coloana de maşini din spate încetineşte brusc ritmul. Ştiţi situaţia. De multe ori vi s-a întâmplat să spuneţi: "E o tipă la volan, aşa se explică...". Femeile conduc mai încet decât bărbaţii - este aceasta o prejudecată, o mostră de misoginism barbar sau un adevăr ştiinţific? Subiectul rămâne controversat, nefiind tranşat.

"Evenimentul zilei" a realizat şi un experiment, punând observaţia directă înaintea concluziilor. Doi bărbaţi şi două femei au condus aceeaşi maşină, pe acelaşi traseu, la aceeaşi oră. Rezultatul este interesant: bărbaţii au condus mai sportiv, dar condiţiile de trafic au condus la un scor de egalitate. Dacă am demonstrat ceva, este faptul că graba nu rezolvă mare lucru.

Femeie la volan, păcatul originar

Cătălin Puşcaşu este inginer de autovehicule rutiere şi, în acelaşi timp, un expert autodidact. El are următoarea părere: "Aş spune că femeia care conduce mai încet decât bărbatul face parte din categoria profeţiilor autoîndeplinite. Li se repetă atât de des că nu ştiu să conducă încât acest lucru ajunge să se şi întâmple". Cătălin Puşcaşu crede că fenomenul se declanşează din primele ore de conducere: "De când ia prima oară volanul în mână, unei domnişoare i se inoculează în cap ideea că este femeie şi că asta reprezintă o problemă. Acest complex cu care porneşte la drum se adânceşte în timp şi devine o atitudine defensivă. Este o profeţie care se autoîndeplineşte". Expertul dă exemplul soţiei sale care face 50.000 km pe an (media unui şofer amator este de 20.000-25.000 km/an) şi care, din acest motiv, conduce "ca un bărbat" - cum se spune uzual. "Soţia mea a fost nevoită să conducă mult şi a scăpat repede de acest complex. Asta demonstrează că femeile au exact aceleaşi calităţi la volan ca şi bărbaţii, totul ţine de atitudine, de resetarea complexului originar. Diferenţele la nivel biochimic nu au fost încă demonstrate într- un mod convingător".

Ele au simţ matern, bărbaţii nu simt pericolul

Psihologii care testează aspiranţii la carnet de conducere oferă o informaţie poate surprinzătoare (mai ales dacă avem şi cititori misogini): femeile obţin baremuri mai bune la testul psihologic. "Sunt mult mai atente la examinările cu foaia şi creionul în faţă iar viteza de reacţie la testele dinamice este egală cu a bărbaţilor", susţine psihologul Cristina Cristea, de la laboratorul Psihocontrol Serv. Ea are o explicaţie antropologică: "Femeile sunt mai prudente şi asta este interpretată ca lentoare. Tot ce am studiat în domeniu m-a condus la ideea că femeile au simţul matern care le determină să se ferească de pericol. Bărbaţilor le lipseşte acest simţ, de aceea abordează altfel pericolul. Cei mai tineri nici nu-l conştientizează". Bărbaţii sunt mai agresivi în general, nu doar la condus, vrea să spună psihologul.

Maşina este o jucărie bărbătească

În concluzie, Cristina Cristea afirmă că poate dovedi statistic faptul că abilităţile necesare condusului (viteză de reacţie, atenţie distributivă) sunt aceleaşi la femei şi bărbaţi. "La testele noastre, bărbaţii sunt superficiali, au rezultate mai proaste", spune psihologul. Specialista nu ignoră însă nivelul de emotivitate, în general mai ridicat la femei. "Acest factor este important la început, apoi intervine experienţa şi diferenţele dispar. E mult misoginism la mijloc, la examinare poliţiştii spun din start: femeile să mai înveţe, mai vin o dată la examen. Statistic, Poliţia dă mai puţine carnete femeilor decât bărbaţilor la primul examen". În replică, şeful Poliţiei Rutiere, comisarul-şef Nicu Dragoş spune însă că e doar o legendă urbană: "Poliţiştii apreciază conştiinciozitatea femeilor la volan".

Directorul şcolii de şoferi "La volan Trans", Laurenţiu Sasu, spune că există o diferenţă în maniera de a conduce între bărbaţi şi femei. "Nu la început, în perioada de instructaj, ci după examen, când îşi spune cuvântul personalitatea. Maşina este o jucărie bărbătească, există o continuitate de la maşinuţele din copilărie". Sasu admite misoginismul instructorului auto, dar afirmă că acesta nu mai este de actualitate: "S-au triat în timp, au rămas instructorii educaţi. Femeile vor conduce din ce în ce mai bine, pentru că numărul tinerelor care îşi iau carnetul la 20 de ani este tot mai mare. La şcoala noastră de şoferi se înscriu 60% femei şi 40% bărbaţi".

"Mai important decât sexul şoferului este nivelul de instrucţie. Tinerii needucaţi, abia trecuţi de adolescenţă, sunt cei mai periculoşi oameni la volan" CRISTINA CRISTEA, psiholog la Psihocontrol Serv

Experiment EVZ: femei şi bărbaţi în concurs prin Bucureşti

Ca să nu ne bazăm doar pe vorbe, ci şi pe verificări în teren, am realizat un mic experiment: doi bărbaţi şi două femei conducând aceeaşi maşină (Logan MCV), pe acelaşi traseu (expus în harta alăturată) şi la aceeaşi oră (între 13.00 şi 14.00, într-o zi de miercuri). Totul a fost cronometrat şi filmat de persoane a căror credibilitate este în afara oricăror bănuieli. Condiţiile impuse: nu se depăşesc limitele de viteză şi se respectă toate indicatoarele.

Rezultatele sunt contradictorii. Prima a plecat în cursă Nicoleta. A scos cel mai slab timp, 15,09 minute. "Am plecat puţin emoţionată, dar am vrut să demonstrez că sunt un şofer calm la volan. Am pierdut timp în intersecţiile mari, nu am făcut depăşiri riscante, nu am mers cu viteză. Nu contează timpul scos, ci siguranţa pasagerilor."

A urmat Ana. E tânără, dar cu multă experienţă la volan. A scos un timp mult mai bun: 13.29 minute. "Am vrut să demonstrez că femeile pot conduce mai bine decât bărbaţii. Am pierdut ceva timp cu un şofer care voia să parcheze şi n-aveam loc să-l depăşesc. Cred că aş fi putut scoate un timp mai bun, însă am preferat siguranţa şi am evitat depăşirile mai puţin sigure."

A venit Paul la rând. Porneşte prost, i se blochează cutia la demaraj, dar dă vina pe maşină. Îi facem o concesie şi pornim din nou cronometrul. A scos 11,55 minute, net mai bun decât al fetelor, şi fără să dea senzaţia niciunui efort. "Recunosc, cunoşteam destul de bine traseul şi nici nu m-am poticnit în spatele vreunui vehicul mai încet."

Am urmat eu, Gabi. Ghinion maxim: un camion descarcă nisip pe şantierul de pe Dimitrie Pompeiu şi o coloană de 20 de maşini se formează în spatele său. Pierd un minut. Conduc apoi foarte sportiv, turez la 5.000 rpm, depăşesc orice mi se pare prea lent, totul ca să recuperez. Inutil: semafoarele mă pun la punct. Timpul meu: 13,43 minute. Concluzia: un condus sportiv nu te ajută în traficul aglomerat. Femeile pot conduce liniştite în ritmul lor propriu.

BĂRBAŢII SUNT DE PE O PLANETĂ, FEMEILE DE PE ALTA

Prudenţa feminină, datorată unui creier mult mai elaborat

Diverse cercetări medicale din ultimii 20 de ani încearcă să descopere dacă, între bărbaţi şi femei, există diferenţe structurale la nivelul creierului. Aceste discrepanţe ar explica, astfel, atitudinea diferită la volan a celor două sexe. Cheia s-ar afla în hipocamp, zona din creier care prelucrează şi apoi exprimă emoţiile. Ei bine, aici femeile au un număr mult mai mare de celule nervoase decât bărbaţii. Aici sunt coordonate şi reacţiile la stres, astfel că sensibilitatea este mai mare. Instabilitatea mai ridicată decât a bărbaţilor le determină pe femei să fie mai precaute în faţa unui pericol, chiar şi când acesta este invizibil. În traducere liberă, această construcţie diferită a materiei cerebrale le face pe femei să frâneze în trafic din te miri ce.

Forumurile on-line pe acest subiect ignoră complet posibilele explicaţii ştiinţifice. Sute, mii de postări ale bărbaţilor conţin invective la adresa şoferiţelor. Riposta acestora este una singură: "Discriminare!". Sunt practic două lumi diferite în care şansa reconcilierii nu există.

Internetul abundă însă şi în teorii care vor să explice această dihotomie amuzantă. Un studiu care nu putea fi decât al cercetătorilor britanici arată că bărbaţii ţin volanul într-o singură mână pentru că ei consideră maşina o prelungire a corpului lor. E o percepţie instinctuală şi întărită din primii ani de viaţă, când băieţii creează o legătură extrem de afectuoasă cu maşinuţele cu care se joacă. Fetiţele dezvoltă acelaşi tip de relaţie dar cu păpuşile. Altfel spus, toţi bărbaţii sunt un fel de Transformers, jumate om-jumate maşină.

O dovadă în acest sens este considerată de către profesorul Iain MacRury faptul că bărbaţii îşi spun poveşti unii altora despre maşinile lor şi pot face asta ore întregi. Sexul masculin urăşte să-şi exprime sentimentele, dar nu când vine vorba de maşini, pentru că apare o identificare cu acestea. Femeile, mai spune cercetătorul, nu-şi spun povesti despre maşini, în schimb pot petrece seri întregi confesându-se una alteia şi deschizându-şi sufletul. Femeile privesc automobilele ca pe nişte entităţi separate, de aceea ţin volanul strâns cu ambele mâini, ca şi cum ar încerca să controleze un corp străin.

Cercetătorii britanici mai amintesc şi faptul că sunt mai mulţi bărbaţi care cântă în autoturism decât femei. Explicaţia este aceeaşi: maşina este coconul, un schelet exterior al corpului. Şi ultimul argument: întotdeauna bărbaţii vor întoarce privirea spre maşină după ce au parcat-o, ca şi cum s-ar separa de o parte din corpul lor. Femeile nu fac asta niciodată.